Showing posts with label despre dragoste si alti demoni. Show all posts
Showing posts with label despre dragoste si alti demoni. Show all posts

Sunday, 31 January 2016

The tedious job of saying I Love You. Again

The tedious job of saying I love you (again)

It is like moving a mountain
Like herding a cat
Like a job for a mad man
I would never do that
Again
It is like having exposed my naked butt out a window
Like drawing a circle freehand.
I could eventually get it right but why bother
And what for, when I would be just as content to merely doodle for ever and ever from now on to the end of all days?
It is like forcing a corn out from my rock solid heart
Like a stake through the safety
And the freedom of being alone.
Why do you wish me to come to the light? Why do you force me to hurt you? Why would you tip this carefully put up appearence of balance, why couldn`t you stay a stranger and be happier for it? You would have me be pretty and behave and stay civil. You would have me remember birthdays and cats names and relatives allergies. You would have me say things like how are you and have you had lunch and where did you put the big spoon with the duck on the handle. You would have me learn how not to offend you through a stupid political comment. You would give me the weapons to hurt you. Show me your heel and hand me the sword in a glance. You would make me control my furies and be civil and lovely. But I am angry and I want to allow it to fester. Rage moves the world not the beastly appearance of romance. Be sweet be a dear walk away while you can, while i let you, while i still possibly can. Do not call looking for me do not make me your friend. It`s a job for a mad man. No one sane should ever do it again.

Sunday, 31 May 2015

White cars

I need you
You smashing bones for a living
only to set them back straighter than ever. 
I need you 
gobbler of half-baked ideas
Messiah uncalled for
you stubborn fool of a man.
I need you
and this makes me wander
through infernos and back to sample the tar
to go as far
and away
as I can
to make me not want you to stay.
I need you,
tonight not because I have broken my back,
but because I have shattered my heart
in a million billion pieces
and all the king's men
and all the king's fools
can never put it back together again.
I broke it trying to find you
in the wrong body, 
in the wrongest wretch of a man. 
I need to make sure you exist. 
That you're still alive, 
still not mine. 
I need to put a face to the mess 
and leave it at that. 
I don't need you to love me. 
Not that you ever could. 
I just need to know you're still unlovable, 
still blind to me.


And I should never write this. 

It will only be misunderstood. 
And you would never get it fully 
but meanwhile, 
I'm still stalking all the white cars in the neighborhood.

Saturday, 18 October 2014

Cioburi

Suntem mâini şi picioare frânte
Suntem o mie şi unul de cioburi
Suntem schije şi cioturi
Suntem bătălii pierdute
Când apari cu toate aşchiile îndreptate spre mine
Mă aştept să mă umpli de găuri
Să mă zdreleşti să mă zdrobeşti
Să mă nimiceşti
Şi în loc să-mi mai salt un zid cu creneluri
Te las să te aşezi 
Şi când te aşezi peste mine
Cioburile tale cad în golurile dintre cioburile mele
De parcă erai de aici.

Monday, 21 July 2014

As she lay in the sand

Her feet would always itch
But every time she moved an inch
She found  another bump
in the road, another lump
in her throat and
by the time she collapsed in the sand
she had seen
a thousand sunsets
and she had been
a thousand women in between
and if you asked her she would say
she was just waiting for the day
the day when everything aligns
when he would read between the lines
and just show up out of the blue
but she wouldn’t say it had been you
all of this time
and if you offered her a hand
she’d say you couldn’t understand
there’s virtue in her idleness
and only later she’d confess
she was just worried that her weight
would be too much strain on your gait
the weight of all her fairy tales
the wait for all those handsome males
that she would crush
you to pieces in the rush
that you could crash
down or get a rash
and that the demons in her head
are interesting but better yet
they’re better dead
and if you tried to fight and say
you’re willing to help anyway
she’d tear you down, oh, can’t you see
she is as strong as she can be?
she needs no man to tend
to her, no man to send
her chocolates or
flowers anymore
and
as she lay there in the sand
you never dared say the line
that would have saved up all your time
“This thing you’re so long waiting for
that you’re not moving anymore,
this thing as great as it can be
you don’t think that it could be me?”

Wednesday, 28 May 2014

Taxi stories 01. Pe pilot automat


- Şi pe unde vine strada asta Rotundă?

Aceeaşi întrebare pe care o aud necontenit de când m-am mutat aici. Toată lumea a auzit de ea, nimeni nu ştie exact cum să-i dea de cap.

Şoferul meu de azi e o femeie. Evident, nu sunt prea multe şoferiţe de taxi în Bucureşti. E una din meseriile alea la care ne place să tragem linia groasă cu negru - Taximetria e meserie de bărbat. O fi, n-o fi, eu nu am prejudecăţi. Merg cu tanti şi îmi propun să nu încep o discuţie despre riscurile meseriei ăştia pentru o femeie pentru că sunt convinsă că toată lumea face asta. Nu mă apuc acum să fac anchete sociale, s-o întreb cum a ajuns să facă asta, dacă e greu. Mă gândesc că dacă aş fi eu în locul ei, mi-ar plăcea să fiu lăsată în pace să-mi fac treaba şi să nu mă trezesc nevoită să mă explic tuturor curioşilor. Aşa că îmi ţin gura.

- Trebuie să ajungem la Titan şi de-acolo vă direcţionez eu. E prin spatele ştrandului. 

Saltă din umeri ca şi cum n-a auzit niciodată de Titan şi de ştrand. Cu toate acestea, mi-e clar că nu e o şoferiţă novice care nu ştie Bucureştiul. Îmi lasă impresia că de fapt n-are chef de conversaţie şi o las în pace. O analizez discret totuşi. Boală veche, mă holbez la oameni şi încerc să le ghicesc sau să măcar să le inventez poveştile. E o femeie plinuţă de vreo 40 de ani. Nu mă pot abţine să nu mă gândesc dacă e mai grasă decât mine sau nu. Zilele astea am mari probleme cu imaginea corporală, în sensul că nu mă mai recunosc deloc şi nu mai reuşesc deloc să apreciez cum sunt şi câtă sunt. Dar despre piticii mei de pe creier altă dată. Are părul lung şi ondulat, bretonul prins cu o clamă micuţă. E vopsită cu un fel de roşcat cald. Asta chiar seamănă cu ce am avut eu în cap acum câţiva ani când mi se pusese pata să mă vopsesc. Câteva brăţări şi inele. Unghii lungi şi vopsite cu roşu. Mâini îngrijite, frumoase. E îmbrăcată cu o cămăşuţă neagră, vaporoasă, fără mâneci. E o femeie frumoasă. Asta e clar.
Într-un final, îmi vorbeşte uitându-se la mine în retrovizoare.

- Îmi cer scuze, dar am creierul cam împrăştiat azi. 

Îi zâmbesc. Doar n-o să mă supăr din atât. Vreau să-i zic ceva drăguţ ca să îi dau de înţeles că e ok să fii distras şi obosit. Că o susţin şi o înţeleg. Încă 200 de metri şi îmi zice:

- Tocmai mi-am prins soţul la hotel cu o babă de 60 de ani. N-am mai dormit de 30 de ore. 

Nu reuşesc să-i zic nimic. Atâtea cărţi citite şi nu găsesc nimic de zis. Pe de altă parte ştiu că orice i-aş zice, nu are nicio valoare acum. Să-i spun că o să fie bine? De unde dracu' ştiu eu că o să fie bine? Poate o să se împace cu el, poate nu. Poate îl lasă acum, va suferi şi se va vindeca. Cu suficient timp, totul se vindecă. Dar ştiu că dacă îi spun asta acum, nu are nicio valoare, chiar dacă am dreptate. Aşa că îmi ţin gura din nou. Mă duce acasă fără să mai ceară vreo indicaţie. Bineînţeles că ştia adresa foarte bine.


Monday, 14 April 2014

Wasted time

Wasted 10 minutes of my life over a glass of wine doing online quizzes and yes, I would like to get into the results a bit with you, because I am that drunk right now, and because I am that random as the quizzes say.

1. I am an orchid - a special rare flower, surrounded only by connaisseurs and experts. My friends are all special people who find me charming and dependable

2. I am an eagle - an independent strong bird that will do what it wants when it wants and will rule the world at one point

3. I am a banana - a reliable sweet friend

4. I am a fairy - A whimsical creature, shy at first, ready to dispense its magic to those who deserve it.

5. I am the f**ing colour pink - playful and cheerful, sweet and optimistic

6. I am a beaver - creative, practical and well-organised. Ready to help those in need.

7. I should live in Mongolia - open spaces, tall grass, rides on horseback, a million miles away from civilisation. More nature, less culture.


8. Apparently, my mental age is 22. Got over the rebel teen years, but not quite mature yet. Thinking back to myself at age 22, yes, I may still be there.











So, yes, this is as intelligent as I allow myself to act tonight. Stupid online quizzes, hoping to find my true self. And the truth is, I am all of these. I am a weird creature of habit, who would live alone on the top of a cliff had I not found a bunch of people in my life who need me, therefore, I live an independent yet normal life. I consider myself special, a bit too special for my own good, I consider myself young and strong and cheerful, with the habits and whims of an old wise man. I am a bit too pink for my own taste and I have magic in me. That I do.

I do not mind these quizzes tonight. I am everything good and everything strange. I am what I am and I am alive.

And utterly alone tonight.

Friday, 11 April 2014

Day 38 - Un pic de introspecţie

Sunt două zile de când nu mă opresc din mers. Şi sunt epuizată, pentru că merg şi gândesc, gândesc şi merg şi întorc acelaşi lucru pe toate părţile şi abia acum îmi dau seama că de fapt nu îmi trebuie un răspuns.

Că eu nu caut Calea, singura cale care să mă aducă spre singurul loc, ci îmi e de ajuns o nouă direcţie.

Că nu am un punct fix în care trebuie să ajung, şi că nu mă deranjează că nu ştiu pe unde să merg.

Că toate bornele kilometrice lângă care mi-a plăcut să mă opresc şi să stau o vreme, toate monumentele cu care mi-am făcut poze, nu erau pe nicio hartă. Că îmi place să merg pur şi simplu şi să văd unde mă duce.

Nu contează unde mergi, contează cum mergi. Şi eu m-am hotărât să merg frumos şi blând. Să nu merg pe covorul roşu şi să nu merg pe cadavre, să nu merg spre altare, fie ele de nuntă sau de sacrificiu. Să merg cu ochii deschişi şi cu inima deschisă. Uneori mai merg cu urechile închise, să filtrez realitatea prin muzica din căşti.

M-am hotărât că trebuie să merg şi să nu mă întorc, să tot merg înainte, am încredere în drum. Drumul mă duce acasă, mă duce de-acasă, mă duce la ei şi la ele şi adesea mă duce la mine. Drumul fuge pe sub mine aşa cum vrea el, mai repede sau mai încet, prin ploaie sau prin vânt, prin mulţimi şi prin pustietăţi. Acum mi-e clar că e drumul meu şi că mă pot opri să miros trandafirii, vorba cântecului, când şi cât vreau eu şi că, fidel, drumul va fi tot acolo când am să pornesc din nou. Pentru că sigur voi porni din loc.

Mi-e clar că nu pot sta decât foarte puţin. În fiecare săptămână mă străduiesc să-mi dau seama unde îmi place mai tare, acasă la Bucureşti sau acasă la Roşiori şi răspunsul e mereu "dincolo". Îmi place unde nu sunt. Ceea ce nu înseamnă că nu-mi place unde mă aflu ci că am mereu viermele ăsta care mă pune să plec. Acasă, vreau să călătoresc. În călătorie, vreau să mă întorc. De fapt, mişcarea este ceea ce tânjesc. Nu destinaţiile. Îmi place să merg, să văd ce se poate vedea, nu caut lucruri şi oameni, de aceea găsesc ceea ce nu se poate găsi căutând. Locurile uitate de lume, oamenii care nu sunt obsedaţi de destinaţii şi happy-enduri şi poveştile. Poveştile nu se pot găsi stând pe loc. Am să cumpăr hărţile ca să nu mă rătăcesc şi am să uit să le consult. Am să mă rătăcesc şi are să-mi pară bine.
Da, uneori se înfundă şi uneori mă duce pe marginea prăpastiei. Şi am să sar iar şi după ce mă peticesc bine am să continui să merg.

Aşa că chiar nu contează unde mă duci. Dacă eşti dispus să mergi în aceeaşi direcţie o zi, o noapte, o lună, un an, am să merg blând lângă tine. N-am să-mi înfig steagul pe sufletul tău, nu am să mă ancorez cu ghearele în gâtul tău. Dar, măcar o vreme, voi accepta să merg sub umbrela ta şi cu viteza ta ca să nu fiu numai singură mereu. O vreme numai şi apoi, din nou, drumul meu.

This makes 37 happy days

34. luni, 7 aprilie - Furry sister love, early in the morning.

35. Marti, 8 aprilie - A heart-warming eye-to-eye chat with this guy. 


36. Miercuri, 9 aprilie - A sunny day off, playing host for a special friend. Lost a night's sleep cooking a meal, bought food, cleaned the house. Cats loved my guest. Guest loved them back. Guests are good for my health and well being, if you know what I mean.

37. Joi, 10 aprilie - I learnt how to draw Minnie!!

Thursday, 3 April 2014

Day 30 - A dream

I do dream, and I make up the most incredible connections usually, weaving a tapestry of mind-blowing events and storylines and characters. I have wicked dreams at times, don't we all? I imagine all sorts of adventures with the most random people in the world. 

Salvador Dali
 Dream caused by the flight of a bumblebee
I've been talking to someone lately. 
I haven't dreamt a lot lately and before last night, I had never dreamt of them either.
Probably because before last night I still wasn't completely sure that they really existed. Yes, we've chatted online, yes, we've met once, in the most random place in the world, at a most inconvenient time. Yes, we've made plans to meet again. 
But before last night, when I finally heard that voice again, I still wasn't really convinced that this person was real and not just a figment of my imagination. So, since I wasn't completely sure they were real, I never dreamt. 

Until last night, when I did. 

Sweet, random, uninteresting, totally bland dream. 
No adventures, no surrealism. Just a plain ol' "I dreamt I went somewhere, don't know where it was, met someone, we did something, though I can't remember what and we talked somethings which I also forgot."

And today was a better day because of it.

Wednesday, 5 March 2014

Story of my life

În dimineaţa asta, am ajuns iar la Magnetic Fields.

Eligible, not too stupid
Intelligible and cute as Cupid
Knowledgeable, but not always right
Salvageable and free for the night

Well, my heart's running round
Like a chicken with its head cut off
All around the barnyard
falling in and out of love
Poor thing's blind as a bat
Getting up, falling down, getting up
Who'd fall in love with a chicken with its head cut off?
(Whoa, Nelly)

My wife doesn't understand me
Many dozens hope to land me
I'm for free love, and I'm in free fall
This could be love or nothing at all

Well, my heart's running round
Like a chicken with its head cut off
All around the barnyard 
falling in and out of love
Poor thing's blind as a bat
Getting up, falling down, getting up
Who'd fall in love with a chicken with its head cut off?

We don't have to be stars exploding in the night
Or electric eels under the covers
We don't have to be anything quite so unreal
Let's just be lovers...

Well, my heart's running round
Like a chicken with its head cut off
All around the barnyard 
falling in and out of love
Poor thing's blind as a bat
Getting up, falling down, getting up
Who'd fall in love with a chicken with its head cut off?
(It ain't pretty)

Thursday, 18 April 2013

Am scris o porcărie

Am scris o drăgălăşenie siropoasă, dar mi-o asum.
Poftim, să curgă zahărul!


Într-un final lumina s-a alăturat indiscret
şi s-a dus dracului tot misterul,
tot aerul ăla infect,
infectat
cu fum şi vapori de alcool,
rarefiat,
imposibil de respirat,
incredibil de gol.

Stăteam acolo blocaţi,
încâlciţi în toate lucrurile
pe care nu ni le-am spus niciodată,
pentru că tu eşti cum eşti
şi eu sunt mai tot timpul plecată.

Şi poate nici era bine
să ne spunem ceva,
nici aievea,
nici pe ascuns;
nimeni n-ar fi îndrăznit să se apuce de spus
toată povestea.

Aşa că stăteam
cum am mai stat alteori -
doi tâmpiţi cu picioarele-n nori.

Nu mai ştiam cum ajunsesem aici -
trebuia să fug sau să stau
sau să vorbesc de pisici.

Era aşa dulce-sărat-amar-minunat
cum stăteam acolo chinuiţi
ca doi proşti cu pantofii prea strâmţi -
dar ne era frică să scoatem bătăturile la soare.

Uneori să scapi de dor
doare mai tare.

Monday, 15 April 2013

Despre FALLING IN LOVE


Warning ! Mai jos sunt doar idei. Nu am cercetat prea adânc din punct de vedere lingvistic. 

În engleză, îndrăgosteala e cel mai lesne de înţeles: Falling in love. Adică nu te duci şi tu aşa uşor, ci te afunzi de-a dreptul şi eventual mai dai şi cu capul de caldarâm când te duci. 

Nu e nici becoming, ca la becoming a doctor, becoming better at doing something. Deci nu e devenire, transformare.
Nici going, ca la going mad. (E şi aici de discutat, going mad, de parcă te duci la Paris, de parcă înnebunirea e o călătorie.)
Nici turning, ca la turning 18, să ajungi la maturitate, să atingi un prag şi nici măcar ca la turning into a dragon, să te prefaci în altceva.
Nici getting nu merge, ca la getting married, getting engaged, să îţi schimbe statutul social. 


Nu, e falling. Ca la falling asleep. E dragostea ca somnul? Ceva departe şi misterios şi ascuns în noi de trebuie să cazi în puţ ca să îţi găseşti pacea? Nici măcar aşa. Somnul e pace, linişte, împlinire, îndrăgosteala numai pace nu e. De ce falling şi nu climbing? Nu e dragostea cel mai nobil dintre toate simţămintele umane? De ce e în jos şi nu în sus?

Dar să acceptăm că îndrăgosteala e cădere. Şi căderea e de multe feluri. 

- Căderea din Rai, în care îţi pierzi complet reperele şi te revolţi. Dar bună şi aia la ceva că altfel nu exista omenirea cum o ştim noi.
- Căderea părului sau a dinţilor, care implică lipsă şi nevoie, dar se rezolvă cu frizerul şi cu dentistul
- Căderea Constantinopolului sau a Bastiliei, când se duc dracului autorităţile şi se instaurează un nou regim,
- Căderea în păcat, accidentală, delicioasă, dar nu trebuie făcută des
- Cădere de calciu sau cădere nervoasă, care sunt clinice dar într-un fel sau altul remediabile.

Şi lista poate continua. Poate o voi completa chiar eu cândva.
Dar îndrăgosteala nu e dintre astea. Ea este cădere liberă. Degeaba dai din mâini şi te zbaţi. Cînd te-ai împiedicat, se deschide pământul şi te înghite şi te tot duci. Ca Alice în gaura de iepure.

Dar, hai să lăsăm engleza pe altă dată. Mai citesc un thesaurus-două şi revin cu explicaţii mai concrete.


Pe româneşte, aici şi acum, şi aşa cum o văd eu la mine şi la cei din jurul meu, îndrăgosteala e ca o infestaţie cu păduchi. Şi vine în valuri, după cum urmează:

1. Negare: "N-am păduchi, n-am păduchi." (Deşi mă mănâncă tare după urechi...)

2. Disperare: AOLEU ! Am păduchi! Ce mă fac, ce mă fac ?"  

3. Conştientizarea consecinţelor sociale: "Aoleu, dacă ies acum aşa, toată lumea o să ştie imediat că am păduchi şi or să râdă de mine..."

4. Tratamentele clandestine: "Dacă îmi dau cu asta în cap (de obicei o sticlă de ceva) sau recit Doina de Mihai Eminescu înainte de culcare, sau număr o sută de animale care încep cu iniţiala lui/ei, o să îmi treacă. (Adică, dracu', toată lumea ştie că Doinele curăţă păduchii, de la Nistru pân' la Tisa.)"

5. Acceptarea. Un pic mai încolo, te duci la doctor: "Auzi fată/ frate, ia ascultă ce mi s-a întâmplat- eu cred că am păduchi." Abia după ce ţi se confirmă diagnosticul începi să te gândeşti serios la tratamente.

Nu intru aici în detalii despre ce ar trebui să faci după ce realizezi că îţi colcăie, dacă trebuie să înfrunţi sursa infestării sau să te faci că plouă, dacă e de vină purtătorul sau tu sau pur şi simplu păduchii, dacă în ansamblu, e de bine sau de rău să ai păduchi, dacă trebuie eradicaţi sau cultivaţi. Despre toate astea, altă-dată. Am încercat doar să îmi explic cum e când îţi dai seama prima dată, după prima noapte nedormită din cauza mâncărimii.

Sunday, 4 November 2012

Again

It's late. It's dark. I am OK. I promissed I'd be OK. But I do love you. And it's just unfair that I still do.

Monday, 17 September 2012

Numele Tău

(Scris cu T mare din întâmplare, dar îl las aşa, because nothing is random)

Numele tău se scrie cel mai frumos cu cerneală roşie şi, o dată scris, nici nu mai e al tău. E doar o etichetă, o imagine, un semn, o idee. Nu-ţi mai aparţine şi nu te mai include.
Aşa că pot să vorbesc mult şi bine despre [insert name here] şi nu va fi vorba de tine. 
Şi am zile ca cea de azi, multe zile ca asta de azi, ziua de după, în care stau şi mă uit lung la tine şi tu nu eşti Tu. Tu nu eşti şi n-ai fost niciodată [insert name here].
Şi mai ales, nu eşti ce-mi trebuie mie.
Pentru că măcar cu atâta m-am ales după toată tevatura cu Celălalt, cu o listă clară de lucruri de care ştiu că am nevoie, fără de care nu pot fi fericită.
Şi [insert name here] le are şi le poate face pentru că, de ani de zile de când mă gândesc la [insert name here], el este perfect, imaculat, croit special pentru mine. 
Dar tu nu eşti exact acelaşi lucru cu numele tău în cerneală roşie, numele tău în jurnalele vechi, numele tău la mine în piept, vorba poetului. 
Am multe momente de luciditate în care îmi amintesc de ce te-am iubit înainte să te plac şi multe sunt pe lista aceea de lucruri de care am nevoie şi de care tu nu eşti în stare. 
Am mai crescut o picătură de atunci încoace şi stiu că nu e sănătos să moedelezi iubirea după chipul şi asemănarea ta, pentru că alterează în esenţă identitatea celuilalt, transformă în monştrii oameni la care ai ţinut, că e posibil ca în schimbare să se piardă fix acele lucruri de care te-ai îndrăgostit. 
Aşa că am să te las întreg, aşa dezlipit de numele tău cum eşti acum şi am să continui să te iubesc, din foarte multe motive greşite.

Monday, 10 September 2012

Foarfeca, iubitule...

Arheologie - 2009

Foarfeca, iubitule, e în sertarul de sus.
Adu şi spirtul şi o aţă şi-un ac.
Astă seară ne jucăm de-a disecția.

E doar un alt joc ciudat
Aşa cum aseară ne-am jucat de-a safari
Şi am vânat pisicile vecinilor prin grădină.

Era târziu, o noapte verde şi grea,
Îţi puseseși o pălărie de paie
Şi eu te urmăream prin tufișuri cu un vătrai
Şi eu credeam că suntem în junglă,
Că suntem nişte neînfricați vânători de lei,
Că râmele din grămada de bălegar
Sunt șerpi boa.

Aseară, însă, am realizat ceva grozav.
Paleontologi renumiți nu îndrăznesc să viseze.
Printre liane, adică sub un vrej de fasole,
Am găsit un ou de dinozaur.

Şi când zic asta, nu mă mai joc.
Era un ou de dinozaur adevărat.
Câinele nostru îl dezgropase, se pare.
Era o monstruozitate gălbuie şi zdrenţuroasă -
O adevărată minune.

Am vrut să-ţi fac o surpriză -
Ca să mă iubeşti mult-
L-am crăpat şi l-am pus în tigaie.
L-am făcut omletă.
Şi tu, tu l-ai înfulecat şi nici nu ţi-ai dat seama.

- E bun, iubitule? - Da, dar îi mai trebuie sare.
Ai vorbit tu cu gura plină de omletă verzuie.
N-ai înţeles cât eşti de norocos,
Ce am investit în stomacul tău.

Aşa că, astă seară, încă nu ştii,
Dar o să ne jucăm de-a disecţia
Şi-am să recuperez din stomacul tău nesătul
Oul de dinozaur şi toate celelalte idei
Pe care le-ai înfulecat nerumegate,
Toate metaforele pe care ţi le-am vârât
Vreodată pe gât
Şi toată iubirea.

Foarfeca, iubitule, e în sertarul de sus.

Sunday, 15 July 2012

Numele lui

Fix acum 10 ani, intr-un caiet jumulit ce tinea loc de jurnal, imi citeam destinul in jocuri cretine.
Hai, faceti pe seriosii si spuneti-mi ca voi n-ati incercat niciodata Alfabetul iubirii, sau lista aia cu orele fixe, daca te uiti la ceas la nu stiu care ora, inseamna ca te iubeste, te doreste, te cauta, te uraste, dupa caz. 
Mai ciudat e ca eu aveam vreo doua variante de alfabetul iubirii si imi dateau rezultate contradictorii, dar le foloseam pe ambele si incercam sa trag concluziile la mijloc. 

Asadar, pe 14 iulie 2002:
  • Am stranutat la 11.15 = o veste rea sau o petrecere
  • Alfabetul iubirii (varianta 1) - fara numele lui, sa nu se supere cititorii
  1. Ma va parasi
  2. Si-ar da viata pentru mine
  3. O sa ne intalnim
  4. Fara mine nu poate trai
  5. Ma iubeste
  6. Imi va cere prietenia
  • Alfabetul iubirii (varianta 2)
  1. Vrea sa ma vada
  2. Vrea sa nu-l uit
  3. Voi primi o scrisoare
  4. Ii place gura mea
  5. Ma iubeste
  6. Sunt departe de el
Ce ratam sa observ pe vremea aia era faptul ca numele lui era acelasi pentru toata lumea si ca orice fiinta de pe pamantul asta ar fi avut exact aceleasi rezultate. Ceea ce nu inseamna ca el iubea tot mapamondul, din contra, sau ca am primit vreodata o scrisoare de la el. 
(De fapt am primit, dar era pentru referinta, nu era pentru mine.)

Thursday, 12 July 2012

Arheologie - Iulie 2009

Micul meu drag
cu glasul ca nişte clopoţei de vânt
legănaţi leneş în prag,

Azi ţi-am cerut să taci
şi să vezi monstrul din noi
cum dispare după orizont,
cum se prelinge în verdele sărat
cum se împleticeşte beat
spre alt mal.

Tu, te-ai îmbufnat
în timp ce aerul năştea
speranţe roşii dincolo de linia ochilor,
speranţe de tinichea.

Acolo urma să apară soarele
ca o gâgâlice mică de sârmă
încinsă.

Eu, fatal prinsă
de circumstanţe.
Tu, ai spus ceva de găini.

Nu mai ştiu ce,
tu erai doar micul meu drag
deşi departe
se năştea dureros lumina,
de aici înainte
vom fi doar fericiţi.

Tu nu ştiai,
şi erai doar micul meu drag
cu inima ta mică
plină de valurile sărate -

Şi lumina, şi eu, şi marea
erau prea mult -

A trebuit să te sărut
ca să taci.

Tuesday, 22 May 2012

About me...

For you, 
I wish I could've stayed pure a little longer, 
Unsoiled and white -
But when was I ever like that?

As a child, 
I knew God had to be out of thew way,
Otherwise I wouldn't be able to act
or say
All the things that would, later on, become me.

So you see, 
What I actually wish
Is for you to have met me, let's say,
twenty-five years ago.

It's that drastic, I know. 

Come to think of it, must be the only time
When I really didn't mean harm
Though I'm sure that I must have done some;

If only to those beautiful people
That I forced into becoming my parents

To the rabbits
I would love for a while 
And then feed on

To the puppets
I would opperate on,
Forcing them to change gender and race,
to wear grandma's pink ragged lace.

And to think,
This is was supposed to be a love letter
But it turned out like a therapy session-
I didn't even know I was so damaged- 
I was going to wish
I hadn't started smoking
Or dying my hair
Or loved so many men before you
Or other random things that have soiled me,
But my despair is clinical, I can see. 

I wasn't ever whiter than today, 
These are the nicest things I can say
About me
And the fact that I can actually tell you
This is no joyride that you're signing in to
Should be more than any other truths they can give you
About me.

Sunday, 13 May 2012

I'm sorry that I love you dar e din cauza redingotei

Un cantecel mic si dragut, de la Magnetic Fields citire, pentru ca azi am starea aia idioata in care ascult cantecele mici si dragute cu si despre dragoste si am impresia ca toate sunt despre mine.
Maine o sa fiu normala din nou, promit.

A single rose in your garden dwells
Like any rose it's not itself
It is my love in your garden grows
but let's pretend it's just a rose
Well I'm sorry that I love you
It's a phase that I'm going through
There is nothing that I can do
and I'm sorry that I love you
Do not listen to my song
Don't remember it, don't sing along
Let's pretend it's a work of art
Let's pretend it's not my heart...
The rose will fade when summer's gone
The song will fade and I'll be gone
because my heart is dying too
and it's all the same to you

Deci, ca sa fie clar: I'm sorry = imi cer scuze/ iarta-ma, nu inseamna ca regret.
Numai ca imi pare rau ca te-am tarat dupa mine in chestia asta. Dupa cum am mai spus, I really didn't mean to trap you, dar s-a intamplat si acum sunt blocata o vreme. OK, I am still trying to get a life asa cum mi s-a sugerat, caut alternative, plec la agatat sau ma bucur de singuratate si cateodata chiar am impresia ca mi-e bine.
In alte zile insa, patesc ce am patit azi cand rasfoiam o carte de fashion illustration, unde am vazut o redingota si am intrat putin in panica. Am simtit brusc nevoia ca tu sa apari atunci acolo imbracat in redingota. De unde dracu' am scos-o cu redingota nu stiu, ca nu te-am vazut niciodata in redingota, de fapt nu stiu daca am vazut vreodata pe cineva imbracat asa in real life.
And there are nights I sleep on the couch because a half-empty double bed seems ridiculous.

Friday, 20 April 2012

Letter to a friend (I hope)

Well, one more thing, pe care nu o sa-l vezi decat mai incolo, sper maine, cand vei fi treaz ...

Doing my best sa scriu corect, desi am baut o sticla intreaga singura, Cabernet Sauvignon, remember? Nu conteaza, chiar daca nu iti amintesti, chiar daca o sa dai forward mesajului si va ajunge la Ea.
Vroiam doar sa iti zic, ca da, inca te mai iubesc. Si m-am saturat sa iti tot explic ca asta nu inseamna ce crezi tu sau de ce iti e tie frica, ca o sa te cer inapoi, ca o sa te caut pe la usi, ca o sa mai plang vreodata pentru tine. Te iubesc cu iubirea aia, pe care o ai si tu fata de fratit-tu sau de maica-ta si pe care n-ai simtit niciodata nevoia sa o exprimi. Te iubesc ca pe cineva pe care il cunosc since the beginning of time si nu mai conteaza daca ma fac de ras intr-o seara, tot acolo o sa ramai.
Am crescut impreuna, ce dracu, pe aleile alea de beton din spatele blocului, ne-am facut mari, pe vremea cand eu eram indragostita de altul si tu aveai porecle pentru mine.
Dar toate astea nu mai conteaza, am crescut mari, si am uitat tot si ne-am indragostit pentru ca uitasem. Pentru ca eu uitasem cum e sa fii urata si m-am simtit frumoasa intr-o seara, mai era si ziua mea si ai fost acolo. Asta e tot, cand te simti frumoasa, toata lumea te vede frumoasa si in seara aia m-ai vazut tu. Ce daca era ziua mea si nu ma mai vazusei de un an? Ce daca aveam prieten? Tot unul pentru care luptasem si ma chinuisem? Ce daca asta e tot ce credeam eu atunci? Ca, daca vreau sa fiu iubita, trebuie sa sufar?

Da, Asta am crezut multa vreme, pentru ca ma stiam urata si ciudata... Si tu, in seara aia, si multe seri dupa, tu m-ai iubit. In felul tau. Si eu te-am iubit. In  felul meu. Si am crescut un pic. Sase ani si ceva si am mai crescut un pic.
Si nimic din tot ce am facut nu trebuie sa fie urat sau uitat. Tot ce am facut a trebuit facut ca sa ajungem azi aici, ca tu sa fii fericit, in felul tau si eu sa fiu fericita, in felul meu. Happiness is a matter of choice, asta am zis mereu. Sa vrei sa fii fericit. Si eu vreau si tu vrei si asta e tot ce conteaza. Chiar daca nu ne-a iesit sa fim fericiti in aceeasi casa.
Si pana la urma, ce mai conteaza? Cu cine sau ce?
Ma uitam azi la ai mei, la aia batrani, si ei n-au fost fericiti niciodata. Nu pentru ca n-au avut motive, ci pentru ca asa sunt ei, fundamental tristi. In esenta, in miezul lor, sunt tristi, s-au nascut tristi, au stiut de cand s-au nascut ca trebuie sa sufere, si orice ii face fericiti, ii face tristi.

Cred ca ploua... Da, ploua si pisicii dorm toti pe canapea si nu in pat pentru ca aici sunt mai aproape de mine... Pisicii ma iubesc in felul lor si asta ma face fericita azi. E de ajuns? DA, e de ajuns pentru azi, maine o sa caut altceva care sa ma faca fericita, atata timp cat stii ca trebuie sa fii fericit esti ok. Pe urma vin pastilele...

Deja nu mai scriu numai pentru tine, ci pentru lumea intreaga, je me sens un coeur a aimer tout le monde, sa ii iubesc pe toti care mi-au trecut prin viata, pentru ca de la toti inveti. Sa inveti mereu, asta e fericirea. Sa inveti de la oameni cum sa inveti alti oameni. M-am hotarat, asta e ce vreau sa fac cu viata mea. Si tu, intr-un acces de furie, mi-ai zis : "Ce mare lucru faci tu, daca esti profesoara?". pentru ca tocmai in ziua aia n-ai inteles ca sa fii profesor, nu inseamna sa predai franceza, ci sa inveti oamenii sa vrea sa invete.

Dar nici asta nu mai conteaza acum, pentru ca la sfarsitul zilei, tu esti fericit ca a ajuns Ea cu bine acasa si eu sunt fericita ca in sfarsit intelegi de ce te sunam eu de 7000 de ori cand erai plecat, nu pentru ca eram geloasa, ci pentru ca ascultam cu frica toate stirile idioate de la ora 5 cu accidente pe DN nusttiucare si mi-era teama de orice om care respira in directia ta. Ca la o adica asta fac oamenii normali pentru oamenii la care tin, fie ei iubiti, amanti, logodnici, prieteni, amici... O sa vezi tu mai tarziu, says the old wise man.


Dar ma rog, the point of this looooooong loong letter era de fapt sa iti spun ca mi-am dat seama ca tot ce conteaza e blandetea, si aici S. o sa zica : "Vezi, vezi, ti-am zis eu!!". Pentru ca la sfarsitul zilei, trebuie sa ierti, chiar daca nu uiti (asta e de la L. citire) si sa accepti dracului ca ce nu te omoara iti face bine, asa ca don't forget me, I won't forget you, o sa ne scoatem din rahat de cate ori va fi cazul, si asta pentru ca pana la urma am fost mai destepti decat aia batrani ai mei cand ne-am despartit, decat sa ajungem sa ne scoatem ochii cu regrete la 80 de ani cand e prea tarziu sa mai repari ceva.


Asa ca, da, sunt mandra de tine, ca doar eu te-am facut, eu te omor.
Sunt mandra si de mine ca atunci cand m-a intrebat ce vreau de la el, am zis ca nu vreau nimic pentru ca mi-am dat seama ca nu merit sa ma chinui cu cineva care nu ma iubeste...
Si mai ales sunt mandra de mine ca m-am bucurat sincer cand mi-ai zis ca te insori, si n-am plans si nu m-am depresat...

Asa ca, o zi buna sa ai copil frumos si bun ce esti, si sa nu dispari niciodata,

Daiana