Showing posts with label cel mai iubit dintre pamanteni. Show all posts
Showing posts with label cel mai iubit dintre pamanteni. Show all posts
Sunday, 4 November 2012
Again
It's late. It's dark. I am OK. I promissed I'd be OK. But I do love you. And it's just unfair that I still do.
Monday, 10 September 2012
Foarfeca, iubitule...
Arheologie - 2009
Foarfeca, iubitule, e în sertarul de sus.
Adu şi spirtul şi o aţă şi-un ac.
Astă seară ne jucăm de-a disecția.
E doar un alt joc ciudat
Aşa cum aseară ne-am jucat de-a safari
Şi am vânat pisicile vecinilor prin grădină.
Era târziu, o noapte verde şi grea,
Îţi puseseși o pălărie de paie
Şi eu te urmăream prin tufișuri cu un vătrai
Şi eu credeam că suntem în junglă,
Că suntem nişte neînfricați vânători de lei,
Că râmele din grămada de bălegar
Sunt șerpi boa.
Aseară, însă, am realizat ceva grozav.
Paleontologi renumiți nu îndrăznesc să viseze.
Printre liane, adică sub un vrej de fasole,
Am găsit un ou de dinozaur.
Şi când zic asta, nu mă mai joc.
Era un ou de dinozaur adevărat.
Câinele nostru îl dezgropase, se pare.
Era o monstruozitate gălbuie şi zdrenţuroasă -
O adevărată minune.
Am vrut să-ţi fac o surpriză -
Ca să mă iubeşti mult-
L-am crăpat şi l-am pus în tigaie.
L-am făcut omletă.
Şi tu, tu l-ai înfulecat şi nici nu ţi-ai dat seama.
- E bun, iubitule? - Da, dar îi mai trebuie sare.
Ai vorbit tu cu gura plină de omletă verzuie.
N-ai înţeles cât eşti de norocos,
Ce am investit în stomacul tău.
Aşa că, astă seară, încă nu ştii,
Dar o să ne jucăm de-a disecţia
Şi-am să recuperez din stomacul tău nesătul
Oul de dinozaur şi toate celelalte idei
Pe care le-ai înfulecat nerumegate,
Toate metaforele pe care ţi le-am vârât
Vreodată pe gât
Şi toată iubirea.
Foarfeca, iubitule, e în sertarul de sus.
Foarfeca, iubitule, e în sertarul de sus.
Adu şi spirtul şi o aţă şi-un ac.
Astă seară ne jucăm de-a disecția.
E doar un alt joc ciudat
Aşa cum aseară ne-am jucat de-a safari
Şi am vânat pisicile vecinilor prin grădină.
Era târziu, o noapte verde şi grea,
Îţi puseseși o pălărie de paie
Şi eu te urmăream prin tufișuri cu un vătrai
Şi eu credeam că suntem în junglă,
Că suntem nişte neînfricați vânători de lei,
Că râmele din grămada de bălegar
Sunt șerpi boa.
Aseară, însă, am realizat ceva grozav.
Paleontologi renumiți nu îndrăznesc să viseze.
Printre liane, adică sub un vrej de fasole,
Am găsit un ou de dinozaur.
Şi când zic asta, nu mă mai joc.
Era un ou de dinozaur adevărat.
Câinele nostru îl dezgropase, se pare.
Era o monstruozitate gălbuie şi zdrenţuroasă -
O adevărată minune.
Am vrut să-ţi fac o surpriză -
Ca să mă iubeşti mult-
L-am crăpat şi l-am pus în tigaie.
L-am făcut omletă.
Şi tu, tu l-ai înfulecat şi nici nu ţi-ai dat seama.
- E bun, iubitule? - Da, dar îi mai trebuie sare.
Ai vorbit tu cu gura plină de omletă verzuie.
N-ai înţeles cât eşti de norocos,
Ce am investit în stomacul tău.
Aşa că, astă seară, încă nu ştii,
Dar o să ne jucăm de-a disecţia
Şi-am să recuperez din stomacul tău nesătul
Oul de dinozaur şi toate celelalte idei
Pe care le-ai înfulecat nerumegate,
Toate metaforele pe care ţi le-am vârât
Vreodată pe gât
Şi toată iubirea.
Foarfeca, iubitule, e în sertarul de sus.
Thursday, 12 July 2012
Arheologie - Iulie 2009
cu glasul ca nişte clopoţei de vânt
legănaţi leneş în prag,
Azi ţi-am cerut să taci
şi să vezi monstrul din noi
cum dispare după orizont,
cum se prelinge în verdele sărat
cum se împleticeşte beat
spre alt mal.
Tu, te-ai îmbufnat
în timp ce aerul năştea
speranţe roşii dincolo de linia ochilor,
speranţe de tinichea.
Acolo urma să apară soarele
ca o gâgâlice mică de sârmă
încinsă.
Eu, fatal prinsă
de circumstanţe.
Tu, ai spus ceva de găini.
Nu mai ştiu ce,
tu erai doar micul meu drag
deşi departe
se năştea dureros lumina,
de aici înainte
vom fi doar fericiţi.
Tu nu ştiai,
şi erai doar micul meu drag
cu inima ta mică
plină de valurile sărate -
Şi lumina, şi eu, şi marea
erau prea mult -
A trebuit să te sărut
ca să taci.
Thursday, 3 May 2012
Soul of an engineer drenched in pur desir de pivoine
Today, I did good. No modesty intended.
Whatever Yoga I've been doing to myself recently, it's working.
I've been sharing and giving and forgiving and smiling a lot more.
Today, I've put my electrical engineering skills (ha!) to good use and fixed a kid's laser pointer by taking it appart, identifying and sticking the two loose wires together. To make it last, I even insulated my repair since I had a piece of insulation tape around. (I usually use it for crafts!). At the end, the kid, mesmerised to see his Romanian language teacher taking appart and putting back together an electronic device, told me in the most sincere tone:
"Miss, you have the soul of an engineer!"
And that made me proud! Having a father which has been fixing my stuff all my life and having been in love with at least two guys who were crazy about electronics, I must say I am living up to expectations, right? And you said I couldn't be an engineer! (kidding!)
The second thing I am happy about today is that I looked for and found the English word for peony, and for a good cause. Today, peonies made a friend smile, and that's worth the world to me.
Friday, 20 April 2012
Letter to a friend (I hope)
Well, one more thing, pe care nu o sa-l vezi decat mai incolo, sper maine, cand vei fi treaz ...
Doing my best sa scriu corect, desi am baut o sticla intreaga singura, Cabernet Sauvignon, remember? Nu conteaza, chiar daca nu iti amintesti, chiar daca o sa dai forward mesajului si va ajunge la Ea.
Vroiam doar sa iti zic, ca da, inca te mai iubesc. Si m-am saturat sa iti tot explic ca asta nu inseamna ce crezi tu sau de ce iti e tie frica, ca o sa te cer inapoi, ca o sa te caut pe la usi, ca o sa mai plang vreodata pentru tine. Te iubesc cu iubirea aia, pe care o ai si tu fata de fratit-tu sau de maica-ta si pe care n-ai simtit niciodata nevoia sa o exprimi. Te iubesc ca pe cineva pe care il cunosc since the beginning of time si nu mai conteaza daca ma fac de ras intr-o seara, tot acolo o sa ramai.
Am crescut impreuna, ce dracu, pe aleile alea de beton din spatele blocului, ne-am facut mari, pe vremea cand eu eram indragostita de altul si tu aveai porecle pentru mine.
Dar toate astea nu mai conteaza, am crescut mari, si am uitat tot si ne-am indragostit pentru ca uitasem. Pentru ca eu uitasem cum e sa fii urata si m-am simtit frumoasa intr-o seara, mai era si ziua mea si ai fost acolo. Asta e tot, cand te simti frumoasa, toata lumea te vede frumoasa si in seara aia m-ai vazut tu. Ce daca era ziua mea si nu ma mai vazusei de un an? Ce daca aveam prieten? Tot unul pentru care luptasem si ma chinuisem? Ce daca asta e tot ce credeam eu atunci? Ca, daca vreau sa fiu iubita, trebuie sa sufar?
Da, Asta am crezut multa vreme, pentru ca ma stiam urata si ciudata... Si tu, in seara aia, si multe seri dupa, tu m-ai iubit. In felul tau. Si eu te-am iubit. In felul meu. Si am crescut un pic. Sase ani si ceva si am mai crescut un pic.
Si nimic din tot ce am facut nu trebuie sa fie urat sau uitat. Tot ce am facut a trebuit facut ca sa ajungem azi aici, ca tu sa fii fericit, in felul tau si eu sa fiu fericita, in felul meu. Happiness is a matter of choice, asta am zis mereu. Sa vrei sa fii fericit. Si eu vreau si tu vrei si asta e tot ce conteaza. Chiar daca nu ne-a iesit sa fim fericiti in aceeasi casa.
Si pana la urma, ce mai conteaza? Cu cine sau ce?
Ma uitam azi la ai mei, la aia batrani, si ei n-au fost fericiti niciodata. Nu pentru ca n-au avut motive, ci pentru ca asa sunt ei, fundamental tristi. In esenta, in miezul lor, sunt tristi, s-au nascut tristi, au stiut de cand s-au nascut ca trebuie sa sufere, si orice ii face fericiti, ii face tristi.
Cred ca ploua... Da, ploua si pisicii dorm toti pe canapea si nu in pat pentru ca aici sunt mai aproape de mine... Pisicii ma iubesc in felul lor si asta ma face fericita azi. E de ajuns? DA, e de ajuns pentru azi, maine o sa caut altceva care sa ma faca fericita, atata timp cat stii ca trebuie sa fii fericit esti ok. Pe urma vin pastilele...
Deja nu mai scriu numai pentru tine, ci pentru lumea intreaga, je me sens un coeur a aimer tout le monde, sa ii iubesc pe toti care mi-au trecut prin viata, pentru ca de la toti inveti. Sa inveti mereu, asta e fericirea. Sa inveti de la oameni cum sa inveti alti oameni. M-am hotarat, asta e ce vreau sa fac cu viata mea. Si tu, intr-un acces de furie, mi-ai zis : "Ce mare lucru faci tu, daca esti profesoara?". pentru ca tocmai in ziua aia n-ai inteles ca sa fii profesor, nu inseamna sa predai franceza, ci sa inveti oamenii sa vrea sa invete.
Dar nici asta nu mai conteaza acum, pentru ca la sfarsitul zilei, tu esti fericit ca a ajuns Ea cu bine acasa si eu sunt fericita ca in sfarsit intelegi de ce te sunam eu de 7000 de ori cand erai plecat, nu pentru ca eram geloasa, ci pentru ca ascultam cu frica toate stirile idioate de la ora 5 cu accidente pe DN nusttiucare si mi-era teama de orice om care respira in directia ta. Ca la o adica asta fac oamenii normali pentru oamenii la care tin, fie ei iubiti, amanti, logodnici, prieteni, amici... O sa vezi tu mai tarziu, says the old wise man.
Dar ma rog, the point of this looooooong loong letter era de fapt sa iti spun ca mi-am dat seama ca tot ce conteaza e blandetea, si aici S. o sa zica : "Vezi, vezi, ti-am zis eu!!". Pentru ca la sfarsitul zilei, trebuie sa ierti, chiar daca nu uiti (asta e de la L. citire) si sa accepti dracului ca ce nu te omoara iti face bine, asa ca don't forget me, I won't forget you, o sa ne scoatem din rahat de cate ori va fi cazul, si asta pentru ca pana la urma am fost mai destepti decat aia batrani ai mei cand ne-am despartit, decat sa ajungem sa ne scoatem ochii cu regrete la 80 de ani cand e prea tarziu sa mai repari ceva.
Asa ca, da, sunt mandra de tine, ca doar eu te-am facut, eu te omor.
Sunt mandra si de mine ca atunci cand m-a intrebat ce vreau de la el, am zis ca nu vreau nimic pentru ca mi-am dat seama ca nu merit sa ma chinui cu cineva care nu ma iubeste...
Si mai ales sunt mandra de mine ca m-am bucurat sincer cand mi-ai zis ca te insori, si n-am plans si nu m-am depresat...
Asa ca, o zi buna sa ai copil frumos si bun ce esti, si sa nu dispari niciodata,
Daiana
Doing my best sa scriu corect, desi am baut o sticla intreaga singura, Cabernet Sauvignon, remember? Nu conteaza, chiar daca nu iti amintesti, chiar daca o sa dai forward mesajului si va ajunge la Ea.
Vroiam doar sa iti zic, ca da, inca te mai iubesc. Si m-am saturat sa iti tot explic ca asta nu inseamna ce crezi tu sau de ce iti e tie frica, ca o sa te cer inapoi, ca o sa te caut pe la usi, ca o sa mai plang vreodata pentru tine. Te iubesc cu iubirea aia, pe care o ai si tu fata de fratit-tu sau de maica-ta si pe care n-ai simtit niciodata nevoia sa o exprimi. Te iubesc ca pe cineva pe care il cunosc since the beginning of time si nu mai conteaza daca ma fac de ras intr-o seara, tot acolo o sa ramai.
Am crescut impreuna, ce dracu, pe aleile alea de beton din spatele blocului, ne-am facut mari, pe vremea cand eu eram indragostita de altul si tu aveai porecle pentru mine.
Dar toate astea nu mai conteaza, am crescut mari, si am uitat tot si ne-am indragostit pentru ca uitasem. Pentru ca eu uitasem cum e sa fii urata si m-am simtit frumoasa intr-o seara, mai era si ziua mea si ai fost acolo. Asta e tot, cand te simti frumoasa, toata lumea te vede frumoasa si in seara aia m-ai vazut tu. Ce daca era ziua mea si nu ma mai vazusei de un an? Ce daca aveam prieten? Tot unul pentru care luptasem si ma chinuisem? Ce daca asta e tot ce credeam eu atunci? Ca, daca vreau sa fiu iubita, trebuie sa sufar?
Da, Asta am crezut multa vreme, pentru ca ma stiam urata si ciudata... Si tu, in seara aia, si multe seri dupa, tu m-ai iubit. In felul tau. Si eu te-am iubit. In felul meu. Si am crescut un pic. Sase ani si ceva si am mai crescut un pic.
Si nimic din tot ce am facut nu trebuie sa fie urat sau uitat. Tot ce am facut a trebuit facut ca sa ajungem azi aici, ca tu sa fii fericit, in felul tau si eu sa fiu fericita, in felul meu. Happiness is a matter of choice, asta am zis mereu. Sa vrei sa fii fericit. Si eu vreau si tu vrei si asta e tot ce conteaza. Chiar daca nu ne-a iesit sa fim fericiti in aceeasi casa.
Si pana la urma, ce mai conteaza? Cu cine sau ce?
Ma uitam azi la ai mei, la aia batrani, si ei n-au fost fericiti niciodata. Nu pentru ca n-au avut motive, ci pentru ca asa sunt ei, fundamental tristi. In esenta, in miezul lor, sunt tristi, s-au nascut tristi, au stiut de cand s-au nascut ca trebuie sa sufere, si orice ii face fericiti, ii face tristi.
Cred ca ploua... Da, ploua si pisicii dorm toti pe canapea si nu in pat pentru ca aici sunt mai aproape de mine... Pisicii ma iubesc in felul lor si asta ma face fericita azi. E de ajuns? DA, e de ajuns pentru azi, maine o sa caut altceva care sa ma faca fericita, atata timp cat stii ca trebuie sa fii fericit esti ok. Pe urma vin pastilele...
Deja nu mai scriu numai pentru tine, ci pentru lumea intreaga, je me sens un coeur a aimer tout le monde, sa ii iubesc pe toti care mi-au trecut prin viata, pentru ca de la toti inveti. Sa inveti mereu, asta e fericirea. Sa inveti de la oameni cum sa inveti alti oameni. M-am hotarat, asta e ce vreau sa fac cu viata mea. Si tu, intr-un acces de furie, mi-ai zis : "Ce mare lucru faci tu, daca esti profesoara?". pentru ca tocmai in ziua aia n-ai inteles ca sa fii profesor, nu inseamna sa predai franceza, ci sa inveti oamenii sa vrea sa invete.
Dar nici asta nu mai conteaza acum, pentru ca la sfarsitul zilei, tu esti fericit ca a ajuns Ea cu bine acasa si eu sunt fericita ca in sfarsit intelegi de ce te sunam eu de 7000 de ori cand erai plecat, nu pentru ca eram geloasa, ci pentru ca ascultam cu frica toate stirile idioate de la ora 5 cu accidente pe DN nusttiucare si mi-era teama de orice om care respira in directia ta. Ca la o adica asta fac oamenii normali pentru oamenii la care tin, fie ei iubiti, amanti, logodnici, prieteni, amici... O sa vezi tu mai tarziu, says the old wise man.
Dar ma rog, the point of this looooooong loong letter era de fapt sa iti spun ca mi-am dat seama ca tot ce conteaza e blandetea, si aici S. o sa zica : "Vezi, vezi, ti-am zis eu!!". Pentru ca la sfarsitul zilei, trebuie sa ierti, chiar daca nu uiti (asta e de la L. citire) si sa accepti dracului ca ce nu te omoara iti face bine, asa ca don't forget me, I won't forget you, o sa ne scoatem din rahat de cate ori va fi cazul, si asta pentru ca pana la urma am fost mai destepti decat aia batrani ai mei cand ne-am despartit, decat sa ajungem sa ne scoatem ochii cu regrete la 80 de ani cand e prea tarziu sa mai repari ceva.
Asa ca, da, sunt mandra de tine, ca doar eu te-am facut, eu te omor.
Sunt mandra si de mine ca atunci cand m-a intrebat ce vreau de la el, am zis ca nu vreau nimic pentru ca mi-am dat seama ca nu merit sa ma chinui cu cineva care nu ma iubeste...
Si mai ales sunt mandra de mine ca m-am bucurat sincer cand mi-ai zis ca te insori, si n-am plans si nu m-am depresat...
Asa ca, o zi buna sa ai copil frumos si bun ce esti, si sa nu dispari niciodata,
Daiana
Subscribe to:
Posts (Atom)