Little good child never climbed any trees Never broke her knees Never hurt herself
Showing posts with label Francais. Show all posts
Showing posts with label Francais. Show all posts
Wednesday, 26 March 2014
Day 22 - New student
Are 4 ani şi se tolăneşte pe canapea cu capul în jos în timp ce eu discut cu maică-sa despre program, bani, cărţi şi viitorul educaţiei în România. Îi plac tigrii, leii şi şerpii şi vrea să meargă la Şcoala Franceză. Colorează impecabil pentru un băiat de vârsta lui. Fără intenţii de sexism, băieţii pe la vârsta aia nu dau doi bani pe colorat în contur. Începând de azi, ştie să zică Bonjour, Au revoir, lion, serpent şi tigre. Eu zic că e pe drumul cel bun :)
Episoade
100happydays,
Francais,
my boring life,
Personal Jesus,
Romana,
teach
Tuesday, 30 October 2012
Un peu effrayant...
« Ma liberté me pèse, mon indépendance m'excede. Ce que je cherche depuis des mois — depuis longtemps— , c'était, sans m'en douter, un maître. Les femmes libres ne sont pas des femmes. Il sait tout ce que j' ignore. Il méprise un parti tout ce que je sais. Il me dira: «ma petite bête» et me caressera les cheveux... »
Claudine a Paris - Colette
Claudine a Paris - Colette
Thursday, 10 May 2012
De unde vin linguritele...
Eu, în modul de professeur de francais, încercam să le explic copiilor de a 7-a diferența dintre cuillère (lingura ca obiect, din aceeași categorie cu furculițele și cuțitele) și cuillerée (conținutul unei linguri, ca în „adăugați două linguri de zahăr”).
Până să apuc eu să explic ceva, unul dintre copii, fericit că în sfârșit a înțeles și el cum e cu genul substantivelor, strigă din ultima bancă:
- Știu eu, Miss! Una e lingura masculină și cealaltă e lingura feminină!
Mă umflă râsul dar încerc să îi explic calm și academic că nu are sens ce a zis, că na, lingurile nu sunt ca pisicile și cățelușii, băieței și fetițe, că nu e nevoie de forme de masculin și feminin pentru tacâmuri. La care, una din puștoaice, zice:
- Păi cum, Miss, eu credeam că de-acolo vin lingurițele!
Până să apuc eu să explic ceva, unul dintre copii, fericit că în sfârșit a înțeles și el cum e cu genul substantivelor, strigă din ultima bancă:
- Știu eu, Miss! Una e lingura masculină și cealaltă e lingura feminină!
Mă umflă râsul dar încerc să îi explic calm și academic că nu are sens ce a zis, că na, lingurile nu sunt ca pisicile și cățelușii, băieței și fetițe, că nu e nevoie de forme de masculin și feminin pentru tacâmuri. La care, una din puștoaice, zice:
- Păi cum, Miss, eu credeam că de-acolo vin lingurițele!
Subscribe to:
Posts (Atom)