Foarfeca, iubitule...

Arheologie - 2009

Foarfeca, iubitule, e în sertarul de sus.
Adu şi spirtul şi o aţă şi-un ac.
Astă seară ne jucăm de-a disecția.

E doar un alt joc ciudat
Aşa cum aseară ne-am jucat de-a safari
Şi am vânat pisicile vecinilor prin grădină.

Era târziu, o noapte verde şi grea,
Îţi puseseși o pălărie de paie
Şi eu te urmăream prin tufișuri cu un vătrai
Şi eu credeam că suntem în junglă,
Că suntem nişte neînfricați vânători de lei,
Că râmele din grămada de bălegar
Sunt șerpi boa.

Aseară, însă, am realizat ceva grozav.
Paleontologi renumiți nu îndrăznesc să viseze.
Printre liane, adică sub un vrej de fasole,
Am găsit un ou de dinozaur.

Şi când zic asta, nu mă mai joc.
Era un ou de dinozaur adevărat.
Câinele nostru îl dezgropase, se pare.
Era o monstruozitate gălbuie şi zdrenţuroasă -
O adevărată minune.

Am vrut să-ţi fac o surpriză -
Ca să mă iubeşti mult-
L-am crăpat şi l-am pus în tigaie.
L-am făcut omletă.
Şi tu, tu l-ai înfulecat şi nici nu ţi-ai dat seama.

- E bun, iubitule? - Da, dar îi mai trebuie sare.
Ai vorbit tu cu gura plină de omletă verzuie.
N-ai înţeles cât eşti de norocos,
Ce am investit în stomacul tău.

Aşa că, astă seară, încă nu ştii,
Dar o să ne jucăm de-a disecţia
Şi-am să recuperez din stomacul tău nesătul
Oul de dinozaur şi toate celelalte idei
Pe care le-ai înfulecat nerumegate,
Toate metaforele pe care ţi le-am vârât
Vreodată pe gât
Şi toată iubirea.

Foarfeca, iubitule, e în sertarul de sus.

Arheologie de suflet- August 2008

Hârtia mea de pergament, hârtia de mea de pergament ...


Am urlat disperat,

Am alergat

Să răspund la un idiot de telefon.

N-am ton.

Au sunat doar să vadă dacă-s vie,

Dacă mai au de unde exploata chirie,

Chirie ca să-mi ţină sufletul aici, de pomană,

Chirie ca să nu mă cred o doamnă,

Chirie ca să-mi treacă aerele de provincial,

Ştii bine că n-ai să mai scapi curând din furnal.



Hârtia mea de pergament,

Am să mă iert.

Am să mă duc iar la Matache sau la Progresul

De unde mi-am luat anul trecut chiloţii şi fesul

Şi am să-mi fac o plăcere cu nişte pantofi de la second-hand.

„Am să mă iert , şi-apoi am să mă pierd” ….



Hârtia mea de pergament,

Am îndesat-o în sertar.

Are să sară iar şi iar

Când am să vreau să fiu normal.

Să-mi amintesc

Că pentru a iubi plătesc

Şi pentru a trăi plătesc

Şi alţii mă plătesc la rândul lor;

Că am ajuns un impostor

Închis în carapacea asta de copil cuminte

Şi el mă minte,

Şi eu mă mint.

Hârtia mea de pergament…

Story of my life...

Se pare că există un raport direct proporţional între importanţa momentului şi amploarea gafei...
Prietenii ştiu de ce .

Pe de altă parte, de-asta mi-a plăcut întotdeauna Donald, m-a făcut să mă simt un pic mai normală.

Adică e perfect posibil să fii o catastrofă ambulantă şi să devii faimos şi iubit în toată lumea.

Nostalgia m-a cuprins aici.

Numele lui

Fix acum 10 ani, intr-un caiet jumulit ce tinea loc de jurnal, imi citeam destinul in jocuri cretine.

Hai, faceti pe seriosii si spuneti-mi ca voi n-ati incercat niciodata Alfabetul iubirii, sau lista aia cu orele fixe, daca te uiti la ceas la nu stiu care ora, inseamna ca te iubeste, te doreste, te cauta, te uraste, dupa caz. 

Mai ciudat e ca eu aveam vreo doua variante de alfabetul iubirii si imi dateau rezultate contradictorii, dar le foloseam pe ambele si incercam sa trag concluziile la mijloc. 

Asadar, pe 14 iulie 2002:

• Am stranutat la 11.15 = o veste rea sau o petrecere
• Alfabetul iubirii (varianta 1) - fara numele lui, sa nu se supere cititorii

1. Ma va parasi
2. Si-ar da viata pentru mine
3. O sa ne intalnim
4. Fara mine nu poate trai
5. Ma iubeste
6. Imi va cere prietenia

• Alfabetul iubirii (varianta 2)

1. Vrea sa ma vada
2. Vrea sa nu-l uit
3. Voi primi o scrisoare
4. Ii place gura mea
5. Ma iubeste
6. Sunt departe de el

Ce ratam sa observ pe vremea aia era faptul ca numele lui era acelasi pentru toata lumea si ca orice fiinta de pe pamantul asta ar fi avut exact aceleasi rezultate. Ceea ce nu inseamna ca el iubea tot mapamondul, din contra, sau ca am primit vreodata o scrisoare de la el. 

(De fapt am primit, dar era pentru referinta, nu era pentru mine.)

Arheologie - Iulie 2009

Micul meu drag
cu glasul ca nişte clopoţei de vânt
legănaţi leneş în prag,

Azi ţi-am cerut să taci
şi să vezi monstrul din noi
cum dispare după orizont,
cum se prelinge în verdele sărat
cum se împleticeşte beat
spre alt mal.

Tu, te-ai îmbufnat
în timp ce aerul năştea
speranţe roşii dincolo de linia ochilor,
speranţe de tinichea.

Acolo urma să apară soarele
ca o gâgâlice mică de sârmă
încinsă.

Eu, fatal prinsă
de circumstanţe.
Tu, ai spus ceva de găini.

Nu mai ştiu ce,
tu erai doar micul meu drag
deşi departe
se năştea dureros lumina,
de aici înainte
vom fi doar fericiţi.

Tu nu ştiai,
şi erai doar micul meu drag
cu inima ta mică
plină de valurile sărate -

Şi lumina, şi eu, şi marea
erau prea mult -

A trebuit să te sărut
ca să taci.

Ce am ales sa nu uit

Printre altele:

• Una din ultimele nopti la camin cand era vara si extrem de cald si invatam pentru un examen idiot si greu si mirosul de tei ne ametea pe mine si pe prietenele mele si ne-am luat picioarele la spinare si am iesit dupa crengi de tei. Si portareasa ne-a dat cirese si am mancat cirese la 2-3 dimineata si am mirosit tei si am fumat o tigare. Sau 2. Si a fost frumos.
• Una din ultimele zile de dinainte de liceu, vacanta plina de sperante si iubiri ratate, asa cum e mereu la varsta aia. Am jucat bedminton cu EL, cu rachete imprumutate de la o vecina la care nu tineam extrem de mult. Si erau atat de bune rachetele incat trimiteau fluturasul sus sus de tot si le-am dat naiba de reguli si de dimensiuni legale ale terenului si am jucat tare si alergam dupa fluturas prin toata parcarea. Si a fost frumos.

arheologie de suflet- 2001

In seara asta Fetita face iar sapaturi prin caietele vechi, lucru care se lasa de cele mai multe ori cu smiorcaieli sau hohote de ras. Today, she is just surprised. A gasit versurie astea din 2001. Honestly sunt din 2001. Aveau si o melodie ca trebuiau sa fie unul dintre cantecele cu care devenea ea faimoasa daca ar fi putut vreodata sa cante. so here it goes:

Me and you and the rest of this mindless world
Made a deal to split up
Before we felt too old.

Times is up and we`re whispering goodbyes
when it is close to daylight.

And I will never see the stars again
will never run naked in the rain
will never set foot on your soul
I used to do it all
I used to feel it all.

Arheologie de suflet - Orasul natal

15 august 2006

Si merg pe drum
si scuip tutun
si urlu iar ca un nebun
nu m-au batut
mu m-au avut
si nici macar nu m-au vazut
ce fericire!

m-am ingrasat cand toti credeau
ca eu numai fumez si beau
in soldul meu
se germineaza Dumnezeu
ce stralucire!

si-am sa ma duc din nou la toamna
si-o sa l scriu ca sunt o doamna
si mananc numai caviar
si-o sa inghit iar praf cu paine
si am sa beau apa cu clor
dar le voi spune ca mi-e bine
si mai ales ca imi e dor