I wish today didn't happen at all. We would all be happier for it. And by all , I mean me and you, darling one, far away.
But it did. And it wasn't pretty.
However, true to my commitement, I shall keep the happy things:
1. The taxi driver this morning who braked so hard that I bumped my head on the seat in front of me, and all to avoid hitting a pidgeon. Because this is what good people do.
2. A horrible day and your inability to comfort me made my decision much easier in the near future. Good-bye, sweet stranger on a bus, your time in my heart was awfully short.
Showing posts with label A stranger on a bus. Show all posts
Showing posts with label A stranger on a bus. Show all posts
Monday, 14 April 2014
Friday, 11 April 2014
Day 38 - Un pic de introspecţie
Sunt două zile de când nu mă opresc din mers. Şi sunt epuizată, pentru că merg şi gândesc, gândesc şi merg şi întorc acelaşi lucru pe toate părţile şi abia acum îmi dau seama că de fapt nu îmi trebuie un răspuns.
Că eu nu caut Calea, singura cale care să mă aducă spre singurul loc, ci îmi e de ajuns o nouă direcţie.
Că nu am un punct fix în care trebuie să ajung, şi că nu mă deranjează că nu ştiu pe unde să merg.
Că toate bornele kilometrice lângă care mi-a plăcut să mă opresc şi să stau o vreme, toate monumentele cu care mi-am făcut poze, nu erau pe nicio hartă. Că îmi place să merg pur şi simplu şi să văd unde mă duce.
Nu contează unde mergi, contează cum mergi. Şi eu m-am hotărât să merg frumos şi blând. Să nu merg pe covorul roşu şi să nu merg pe cadavre, să nu merg spre altare, fie ele de nuntă sau de sacrificiu. Să merg cu ochii deschişi şi cu inima deschisă. Uneori mai merg cu urechile închise, să filtrez realitatea prin muzica din căşti.
M-am hotărât că trebuie să merg şi să nu mă întorc, să tot merg înainte, am încredere în drum. Drumul mă duce acasă, mă duce de-acasă, mă duce la ei şi la ele şi adesea mă duce la mine. Drumul fuge pe sub mine aşa cum vrea el, mai repede sau mai încet, prin ploaie sau prin vânt, prin mulţimi şi prin pustietăţi. Acum mi-e clar că e drumul meu şi că mă pot opri să miros trandafirii, vorba cântecului, când şi cât vreau eu şi că, fidel, drumul va fi tot acolo când am să pornesc din nou. Pentru că sigur voi porni din loc.
Mi-e clar că nu pot sta decât foarte puţin. În fiecare săptămână mă străduiesc să-mi dau seama unde îmi place mai tare, acasă la Bucureşti sau acasă la Roşiori şi răspunsul e mereu "dincolo". Îmi place unde nu sunt. Ceea ce nu înseamnă că nu-mi place unde mă aflu ci că am mereu viermele ăsta care mă pune să plec. Acasă, vreau să călătoresc. În călătorie, vreau să mă întorc. De fapt, mişcarea este ceea ce tânjesc. Nu destinaţiile. Îmi place să merg, să văd ce se poate vedea, nu caut lucruri şi oameni, de aceea găsesc ceea ce nu se poate găsi căutând. Locurile uitate de lume, oamenii care nu sunt obsedaţi de destinaţii şi happy-enduri şi poveştile. Poveştile nu se pot găsi stând pe loc. Am să cumpăr hărţile ca să nu mă rătăcesc şi am să uit să le consult. Am să mă rătăcesc şi are să-mi pară bine.
Da, uneori se înfundă şi uneori mă duce pe marginea prăpastiei. Şi am să sar iar şi după ce mă peticesc bine am să continui să merg.
Aşa că chiar nu contează unde mă duci. Dacă eşti dispus să mergi în aceeaşi direcţie o zi, o noapte, o lună, un an, am să merg blând lângă tine. N-am să-mi înfig steagul pe sufletul tău, nu am să mă ancorez cu ghearele în gâtul tău. Dar, măcar o vreme, voi accepta să merg sub umbrela ta şi cu viteza ta ca să nu fiu numai singură mereu. O vreme numai şi apoi, din nou, drumul meu.
Că eu nu caut Calea, singura cale care să mă aducă spre singurul loc, ci îmi e de ajuns o nouă direcţie.
Că nu am un punct fix în care trebuie să ajung, şi că nu mă deranjează că nu ştiu pe unde să merg.
Că toate bornele kilometrice lângă care mi-a plăcut să mă opresc şi să stau o vreme, toate monumentele cu care mi-am făcut poze, nu erau pe nicio hartă. Că îmi place să merg pur şi simplu şi să văd unde mă duce.
Nu contează unde mergi, contează cum mergi. Şi eu m-am hotărât să merg frumos şi blând. Să nu merg pe covorul roşu şi să nu merg pe cadavre, să nu merg spre altare, fie ele de nuntă sau de sacrificiu. Să merg cu ochii deschişi şi cu inima deschisă. Uneori mai merg cu urechile închise, să filtrez realitatea prin muzica din căşti.
M-am hotărât că trebuie să merg şi să nu mă întorc, să tot merg înainte, am încredere în drum. Drumul mă duce acasă, mă duce de-acasă, mă duce la ei şi la ele şi adesea mă duce la mine. Drumul fuge pe sub mine aşa cum vrea el, mai repede sau mai încet, prin ploaie sau prin vânt, prin mulţimi şi prin pustietăţi. Acum mi-e clar că e drumul meu şi că mă pot opri să miros trandafirii, vorba cântecului, când şi cât vreau eu şi că, fidel, drumul va fi tot acolo când am să pornesc din nou. Pentru că sigur voi porni din loc.
Mi-e clar că nu pot sta decât foarte puţin. În fiecare săptămână mă străduiesc să-mi dau seama unde îmi place mai tare, acasă la Bucureşti sau acasă la Roşiori şi răspunsul e mereu "dincolo". Îmi place unde nu sunt. Ceea ce nu înseamnă că nu-mi place unde mă aflu ci că am mereu viermele ăsta care mă pune să plec. Acasă, vreau să călătoresc. În călătorie, vreau să mă întorc. De fapt, mişcarea este ceea ce tânjesc. Nu destinaţiile. Îmi place să merg, să văd ce se poate vedea, nu caut lucruri şi oameni, de aceea găsesc ceea ce nu se poate găsi căutând. Locurile uitate de lume, oamenii care nu sunt obsedaţi de destinaţii şi happy-enduri şi poveştile. Poveştile nu se pot găsi stând pe loc. Am să cumpăr hărţile ca să nu mă rătăcesc şi am să uit să le consult. Am să mă rătăcesc şi are să-mi pară bine.
Da, uneori se înfundă şi uneori mă duce pe marginea prăpastiei. Şi am să sar iar şi după ce mă peticesc bine am să continui să merg.Aşa că chiar nu contează unde mă duci. Dacă eşti dispus să mergi în aceeaşi direcţie o zi, o noapte, o lună, un an, am să merg blând lângă tine. N-am să-mi înfig steagul pe sufletul tău, nu am să mă ancorez cu ghearele în gâtul tău. Dar, măcar o vreme, voi accepta să merg sub umbrela ta şi cu viteza ta ca să nu fiu numai singură mereu. O vreme numai şi apoi, din nou, drumul meu.
Să cântăreşti cât iubeşti
Scris în 5 aprilie 2014, puţin după miezul nopţii. Programat să apară pe blog abia dupa ce ai plecat. Între timp, ar trebui să fi aflat şi tu deja cine sunt.
Iubeşte. Iubeşte, zice tata, adunându-se din ţărână, în mână cu o jumătate de inimă zdrelită şi insistă: Nu contează dacă ţi-o iei în bot. Iubeşte de tot sau nu mai iubi deloc.
Şi mă duc - mă duc la unul, la altul, îmi ţin bine iubirile pe lângă mine, gata să le arunc în oricine pare suficient de curat. Sau inteligent sau interesant. Pentru că nu e niciodată la fel. Unii au fost înalţi, alţii scunzi, alţii cam slăbuţi cu capul de fel. Şi în felul meu, pe toţi cei pe care i-am avut dar mai ales pe cei pe care doar i-am vrut, i-am iubit, aşa cum ştiu eu, infinit. Şi infinitatea asta a durat uneori câţiva ani sau numai o seară şi e al dracului de greu când se subţiează şi începe să doară. Pentru că o vreme, atât cât mă ţine, iubirea e o perdea groasă între lume şi mine şi în spatele ei pot trăi aşa cum vreau eu, ca un mic dumnezeu comandând realitatea în orice direcţie şi fără nicio intenţie de modestie, se ştie că atunci când iubesc mut muntele şi marea şi norii şi dau neaşteptate nuanţe culorii iubirii, care între noi fie vorba, nu e deloc gri cum a zis deşteapta aia în carte. Ce vrea ea e departe de ceea ce ştiu eu de iubire, şi pot spune cu mâna pe inimă că am citit cartea, am degustat-o ca o nevastă plictisită şi am trecut mai departe, să iubesc cum ştiu eu, fără speranţă dar pur, mult mai pur decât las să se vadă. Dar la mine puritatea nu se vede, nu e doar o faţadă, e ceva care se poate găsi şi în ţigarea de după şi mai ales în momentul ăla întâi de la început, când ţi s-a cutremurat pentru prima dată tot corpul doar pentru că ţi-ai adus aminte de el sau de ea sau aşa ceva.
Şi nu mă las, deşi ştiu că din multe iubiri va trebui să mă car şi că nici măcar o dată nu am scăpat de iubire fără vânătăi şi fără să mă jelesc măcar un pic sau fără să scriu un mini roman mâncând apoi câteva săptămâni numai supă la plic, fără să rămân blocată o vreme în tot soiul de întrebări şi dileme - s-o fi dus dracu pentru că nu am spălat atunci vasele, l-or fi durut oasele?
Că şi asta e ceva ce am înţeles mai demult. Că e posibil cumva ca eu să iubesc prea mult. Şi că asta apasă, frânge spinări, e o chestie serioasă. Dar nu reuşesc cumva să-mi dozez efortul. La mine e pachetul cu totul. Nu pot să mă ascund o vreme şi să mă prefac că sunt altfel decât sunt, ca să nu te sperii, ca să nu fugi, ca să nu simţi că mă duc ca avalanşa şi am să distrug totul în cale, toată realitatea ta atent construită, fortul tău prin care agale te plimbi ca un rege al junglei ce eşti. Glumeşti? Crezi că mie mi-ar conveni să vină cineva şi să-şi bage picioarele în tot ceea ce am clădit eu cu atâta migală, fortăreaţa mea de hârtie şi pe undeva digitala?
Crezi că eu vreau să devin o nevastă cuminte? Crezi că vreau să te fac din cuvinte?
Nu dragul meu, vreau să fiu a ta, acum, mâine poate, o vreme. Cât, naiba ştie, cât o să ne ţină, dar vremea asta, nu am să mi te dau cu pipeta. Mă iei cu tot cu valijoarele cu iubiri ratate, cu litierele de pisici, cu poeziile, cu desenele amuzante şi lecţiile de moralitate servite oricând şi oriunde. Dragul meu, eu o vreme am să fiu a ta. Şi vremea asta s-ar putea să nu dureze mai mult de o noapte. Dracu ştie dacă după atâta vreme şi mai ales după atâtea conversaţii ratate va mai fi posibil să mi se mai scoale când te văd. Dar asta îmi dă dreptul să-ţi scriu că te vreau şi să te întreb ce mai faci, fără să stai să te gândeşti care e agenda mea ascunsă, dacă am să te aştept cu o verighetă în noptieră şi cu un alai de nuntaşi după colţ. Nu înseamnă că mă aştept să ne plănuim vacanţele împreună pe 5 ani de acum înainte.
Nu ştiu ce înseamnă noţiunile tale de repede. Nu ştiu ce va fi mai târziu. Nu ştiu dacă data viitoare am să mai fiu ceea ce crezi tu că aş putea fi. Nu m-am gândit pe 10 ani de acum înainte unde se duce toată povestea asta şi dacă e cazul să mă mişc mai încet ca să ajung tot acolo. Eu nu ştiu decât de acum. Acum, azi, îmi eşti drag şi insist să ştiu că exişti şi să ştii tu că mi-e al dracului de dor de zâmbetul tău strâmb şi de conversaţiile absolut fără rost despre vreme şi de alte câteva lucruri pe care nu am să le pun încă pe blog.
Şi mi-e frică de un singur lucru acum, că după tot ce ai dat şi tot ce ai luat înapoi s-ar putea ca inima mea să nu te mai vrea mai deloc.
Iubeşte. Iubeşte, zice tata, adunându-se din ţărână, în mână cu o jumătate de inimă zdrelită şi insistă: Nu contează dacă ţi-o iei în bot. Iubeşte de tot sau nu mai iubi deloc.
Şi mă duc - mă duc la unul, la altul, îmi ţin bine iubirile pe lângă mine, gata să le arunc în oricine pare suficient de curat. Sau inteligent sau interesant. Pentru că nu e niciodată la fel. Unii au fost înalţi, alţii scunzi, alţii cam slăbuţi cu capul de fel. Şi în felul meu, pe toţi cei pe care i-am avut dar mai ales pe cei pe care doar i-am vrut, i-am iubit, aşa cum ştiu eu, infinit. Şi infinitatea asta a durat uneori câţiva ani sau numai o seară şi e al dracului de greu când se subţiează şi începe să doară. Pentru că o vreme, atât cât mă ţine, iubirea e o perdea groasă între lume şi mine şi în spatele ei pot trăi aşa cum vreau eu, ca un mic dumnezeu comandând realitatea în orice direcţie şi fără nicio intenţie de modestie, se ştie că atunci când iubesc mut muntele şi marea şi norii şi dau neaşteptate nuanţe culorii iubirii, care între noi fie vorba, nu e deloc gri cum a zis deşteapta aia în carte. Ce vrea ea e departe de ceea ce ştiu eu de iubire, şi pot spune cu mâna pe inimă că am citit cartea, am degustat-o ca o nevastă plictisită şi am trecut mai departe, să iubesc cum ştiu eu, fără speranţă dar pur, mult mai pur decât las să se vadă. Dar la mine puritatea nu se vede, nu e doar o faţadă, e ceva care se poate găsi şi în ţigarea de după şi mai ales în momentul ăla întâi de la început, când ţi s-a cutremurat pentru prima dată tot corpul doar pentru că ţi-ai adus aminte de el sau de ea sau aşa ceva.
Şi nu mă las, deşi ştiu că din multe iubiri va trebui să mă car şi că nici măcar o dată nu am scăpat de iubire fără vânătăi şi fără să mă jelesc măcar un pic sau fără să scriu un mini roman mâncând apoi câteva săptămâni numai supă la plic, fără să rămân blocată o vreme în tot soiul de întrebări şi dileme - s-o fi dus dracu pentru că nu am spălat atunci vasele, l-or fi durut oasele?
Că şi asta e ceva ce am înţeles mai demult. Că e posibil cumva ca eu să iubesc prea mult. Şi că asta apasă, frânge spinări, e o chestie serioasă. Dar nu reuşesc cumva să-mi dozez efortul. La mine e pachetul cu totul. Nu pot să mă ascund o vreme şi să mă prefac că sunt altfel decât sunt, ca să nu te sperii, ca să nu fugi, ca să nu simţi că mă duc ca avalanşa şi am să distrug totul în cale, toată realitatea ta atent construită, fortul tău prin care agale te plimbi ca un rege al junglei ce eşti. Glumeşti? Crezi că mie mi-ar conveni să vină cineva şi să-şi bage picioarele în tot ceea ce am clădit eu cu atâta migală, fortăreaţa mea de hârtie şi pe undeva digitala?Crezi că eu vreau să devin o nevastă cuminte? Crezi că vreau să te fac din cuvinte?
Nu dragul meu, vreau să fiu a ta, acum, mâine poate, o vreme. Cât, naiba ştie, cât o să ne ţină, dar vremea asta, nu am să mi te dau cu pipeta. Mă iei cu tot cu valijoarele cu iubiri ratate, cu litierele de pisici, cu poeziile, cu desenele amuzante şi lecţiile de moralitate servite oricând şi oriunde. Dragul meu, eu o vreme am să fiu a ta. Şi vremea asta s-ar putea să nu dureze mai mult de o noapte. Dracu ştie dacă după atâta vreme şi mai ales după atâtea conversaţii ratate va mai fi posibil să mi se mai scoale când te văd. Dar asta îmi dă dreptul să-ţi scriu că te vreau şi să te întreb ce mai faci, fără să stai să te gândeşti care e agenda mea ascunsă, dacă am să te aştept cu o verighetă în noptieră şi cu un alai de nuntaşi după colţ. Nu înseamnă că mă aştept să ne plănuim vacanţele împreună pe 5 ani de acum înainte.
Nu ştiu ce înseamnă noţiunile tale de repede. Nu ştiu ce va fi mai târziu. Nu ştiu dacă data viitoare am să mai fiu ceea ce crezi tu că aş putea fi. Nu m-am gândit pe 10 ani de acum înainte unde se duce toată povestea asta şi dacă e cazul să mă mişc mai încet ca să ajung tot acolo. Eu nu ştiu decât de acum. Acum, azi, îmi eşti drag şi insist să ştiu că exişti şi să ştii tu că mi-e al dracului de dor de zâmbetul tău strâmb şi de conversaţiile absolut fără rost despre vreme şi de alte câteva lucruri pe care nu am să le pun încă pe blog.
Şi mi-e frică de un singur lucru acum, că după tot ce ai dat şi tot ce ai luat înapoi s-ar putea ca inima mea să nu te mai vrea mai deloc.
This makes 37 happy days
34. luni, 7 aprilie - Furry sister love, early in the morning.
35. Marti, 8 aprilie - A heart-warming eye-to-eye chat with this guy.
36. Miercuri, 9 aprilie - A sunny day off, playing host for a special friend. Lost a night's sleep cooking a meal, bought food, cleaned the house. Cats loved my guest. Guest loved them back. Guests are good for my health and well being, if you know what I mean.
37. Joi, 10 aprilie - I learnt how to draw Minnie!!
Thursday, 3 April 2014
Day 30 - A dream
I do dream, and I make up the most incredible connections usually, weaving a tapestry of mind-blowing events and storylines and characters. I have wicked dreams at times, don't we all? I imagine all sorts of adventures with the most random people in the world.
 |
| Salvador Dali Dream caused by the flight of a bumblebee |
I've been talking to someone lately.
I haven't dreamt a lot lately and before last night, I had never dreamt of them either.
Probably because before last night I still wasn't completely sure that they really existed. Yes, we've chatted online, yes, we've met once, in the most random place in the world, at a most inconvenient time. Yes, we've made plans to meet again.
But before last night, when I finally heard that voice again, I still wasn't really convinced that this person was real and not just a figment of my imagination. So, since I wasn't completely sure they were real, I never dreamt.
Until last night, when I did.
Sweet, random, uninteresting, totally bland dream.
No adventures, no surrealism. Just a plain ol' "I dreamt I went somewhere, don't know where it was, met someone, we did something, though I can't remember what and we talked somethings which I also forgot."
And today was a better day because of it.
Tuesday, 1 April 2014
28 - epicureism
1. Haine colorate, dar deloc cuminţi.
2. Prânz cu tot cu desert sofisticat, capucino cu smiley face în el, în oraş, în miezul oraşului, cu oameni eleganţi în jur, eu citind o carte deloc cuminte.
3. Cină frugală cu vin şi film controversat, nici el cuminte.
Azi nu mă simt deloc drăguţă şi pură, dar sunt fericită, în felul meu.
Epicureism (cf. Wikipedia.ro) = Epicureismul este doctrină morală a lui Epicur și a discipolilor săi bazată pe teoria etică a fericirii raționale a individului.Termenul epicureism este, etimologic, un substantiv format pornind de la numele lui Epicur. Sensul extins al termenului face referire la o căutare exclusivă și excesivă a plăcerii.
Sunday, 23 March 2014
Day 18 - A friend 800 km away
Dragul meu,
E al dracului de ciudat cum ai apărut mai ales că ineditul întâlnirii noastre are uşoare nuanţe de artificiu literar, motiv pentru care m-am abţinut multă vreme să vorbesc despre asta, ca să nu mă creadă lumea nebună, dar nu mai pot. Exişti, undeva acolo, sunt din ce în ce mai sigură că nu te-am inventat eu şi sunt în sfârşit pregătită să îmi asum că te-am întâlnit şi că mi-eşti drag. Azi mi-eşti drag. Nu ştiu ce pot să-ţi dau şi pentru câtă vreme, dar azi îmi eşti tare
drag şi tare departe.
A ta pentru o vreme,
D.
E al dracului de ciudat cum ai apărut mai ales că ineditul întâlnirii noastre are uşoare nuanţe de artificiu literar, motiv pentru care m-am abţinut multă vreme să vorbesc despre asta, ca să nu mă creadă lumea nebună, dar nu mai pot. Exişti, undeva acolo, sunt din ce în ce mai sigură că nu te-am inventat eu şi sunt în sfârşit pregătită să îmi asum că te-am întâlnit şi că mi-eşti drag. Azi mi-eşti drag. Nu ştiu ce pot să-ţi dau şi pentru câtă vreme, dar azi îmi eşti taredrag şi tare departe.
A ta pentru o vreme,
D.
Friday, 21 March 2014
Day 16 - Let's play pretend
Dragul meu,
Azi am găsit colţul ăsta de lac în Bucureşti cu 2 metri de nisip, cu scoici şi melci. Am coborât pe mini-plaja asta, da, eu, aia cuminte, am sărit de pe un zid ca să ajung la nisip şi să mă prefac că sunt la mare. Vântul bătea tocmai cum trebuie ca să facă valurile să bulbucească autentic. Mirosea a ierburi putrezite şi scoici moarte. Ce mai, ca în Vamă, nu altceva. Şi m-am plimbat şi toţi încuiaţii ăia de treceau pe alee se uitau chiorâş şi nu înţelegeau ce caut acolo. Dacă aş fi avut prosop şi dacă nu aş mai fi avut două meditaţii mai târziu m-aş fi aşezat puţin acolo. Măcar pe zidul ăla, să-mi bălăbănesc picioarele în aer, să mă holbez la soare şi să ascult valurile. Atât. Şi încă ceva, tare mi-aş fi dorit să fii cu mine pe zidul ăla. Poate te aduc aici. Poate nu, mă mai gândesc.
A ta pentru o vreme,
Daiana
Azi am găsit colţul ăsta de lac în Bucureşti cu 2 metri de nisip, cu scoici şi melci. Am coborât pe mini-plaja asta, da, eu, aia cuminte, am sărit de pe un zid ca să ajung la nisip şi să mă prefac că sunt la mare. Vântul bătea tocmai cum trebuie ca să facă valurile să bulbucească autentic. Mirosea a ierburi putrezite şi scoici moarte. Ce mai, ca în Vamă, nu altceva. Şi m-am plimbat şi toţi încuiaţii ăia de treceau pe alee se uitau chiorâş şi nu înţelegeau ce caut acolo. Dacă aş fi avut prosop şi dacă nu aş mai fi avut două meditaţii mai târziu m-aş fi aşezat puţin acolo. Măcar pe zidul ăla, să-mi bălăbănesc picioarele în aer, să mă holbez la soare şi să ascult valurile. Atât. Şi încă ceva, tare mi-aş fi dorit să fii cu mine pe zidul ăla. Poate te aduc aici. Poate nu, mă mai gândesc.
A ta pentru o vreme,
Daiana
Tuesday, 18 March 2014
Day 14 - Reading in the park
Dragul meu, azi pauză prânz luungă, luat carte, citit în parc. Uitat făcut poze, prea frumos afară. Sărut pe bot scurt. Daiana
Wednesday, 5 March 2014
Story of my life
În dimineaţa asta, am ajuns iar la Magnetic Fields.
Eligible, not too stupid
Intelligible and cute as Cupid
Knowledgeable, but not always right
Salvageable and free for the night
Well, my heart's running round
Like a chicken with its head cut off
All around the barnyard
falling in and out of love
Poor thing's blind as a bat
Getting up, falling down, getting up
Who'd fall in love with a chicken with its head cut off?
(Whoa, Nelly)
My wife doesn't understand me
Many dozens hope to land me
I'm for free love, and I'm in free fall
This could be love or nothing at all
Well, my heart's running round
Like a chicken with its head cut off
All around the barnyard
falling in and out of love
Poor thing's blind as a bat
Getting up, falling down, getting up
Who'd fall in love with a chicken with its head cut off?
We don't have to be stars exploding in the night
Or electric eels under the covers
We don't have to be anything quite so unreal
Let's just be lovers...
Well, my heart's running round
Like a chicken with its head cut off
All around the barnyard
falling in and out of love
Poor thing's blind as a bat
Getting up, falling down, getting up
Who'd fall in love with a chicken with its head cut off?
(It ain't pretty)
Intelligible and cute as Cupid
Knowledgeable, but not always right
Salvageable and free for the night
Well, my heart's running round
Like a chicken with its head cut off
All around the barnyard
falling in and out of love
Poor thing's blind as a bat
Getting up, falling down, getting up
Who'd fall in love with a chicken with its head cut off?
(Whoa, Nelly)
My wife doesn't understand me
Many dozens hope to land me
I'm for free love, and I'm in free fall
This could be love or nothing at all
Well, my heart's running round
Like a chicken with its head cut off
All around the barnyard
falling in and out of love
Poor thing's blind as a bat
Getting up, falling down, getting up
Who'd fall in love with a chicken with its head cut off?
We don't have to be stars exploding in the night
Or electric eels under the covers
We don't have to be anything quite so unreal
Let's just be lovers...
Well, my heart's running round
Like a chicken with its head cut off
All around the barnyard
falling in and out of love
Poor thing's blind as a bat
Getting up, falling down, getting up
Who'd fall in love with a chicken with its head cut off?
(It ain't pretty)
Subscribe to:
Posts (Atom)