Am scris o porcărie

Am scris o drăgălăşenie siropoasă, dar mi-o asum.
Poftim, să curgă zahărul!

---

Într-un final lumina s-a alăturat indiscret
şi s-a dus dracului tot misterul,
tot aerul ăla infect,
infectat
cu fum şi vapori de alcool,
rarefiat,
imposibil de respirat,
incredibil de gol.

Stăteam acolo blocaţi,
încâlciţi în toate lucrurile
pe care nu ni le-am spus niciodată,
pentru că tu eşti cum eşti
şi eu sunt mai tot timpul plecată.

Şi poate nici era bine
să ne spunem ceva,
nici aievea,
nici pe ascuns;
nimeni n-ar fi îndrăznit să se apuce de spus
toată povestea.

Aşa că stăteam
cum am mai stat alteori -
doi tâmpiţi cu picioarele-n nori.

Nu mai ştiam cum ajunsesem aici -
trebuia să fug sau să stau
sau să vorbesc de pisici.

Era aşa dulce-sărat-amar-minunat
cum stăteam acolo chinuiţi
ca doi proşti cu pantofii prea strâmţi -
dar ne era frică să scoatem bătăturile la soare.

Uneori să scapi de dor
doare mai tare.