Long time ago... la început, sau cum iubeam la 18 ani

Vineri, 24 iunie 2005

Nu ştiu vorbe mai multe sau mai mari faţă de cele pe care ţi le-am spus până acum de zeci de ori. Şi pe care ţi le voi repeta mereu până când ai să le înveţi.

Iar atunci când vei fi departe şi te vei scălda în disperare şi nepuntinţă, îţi vei aminti fiecare cuvânt şi asta îţi va da puterea să lupţi.

Chiar dacă nu voi fi cu tine, chiar dacă nu voi mai fi niciodată cu tine, vorbele mele, spuse în clipă de tainică iubire, îţi vor răăsuna în minte şi te vor face să mergi înainte.

---

Dacă se va sfârşi? Da, probabil că da. Nu vreau să mă gândesc la asta pentru că ACUM cred cu tărie că te iubesc.

Sper că măcar o dată, după ce voi pleca, vei plânge. Măcar o singură dată şi te voi ierta. Voi ştii că n-a fost totul în van şi că măcar o clipă, preţ de o lacrimă, mă vei fi iubit şi tu...

Pentru asta ţi-aş ierta orice suferinţă mi-ai fi pricinuit. Dar nu m-aş întoarce.

---

S-ar putea totuşi să dureze, să îmbătrânim împreună. Chiar dacă acum sunt mândră şi sălbatică, până la urmă cred că te-aş iubi mult, m-aş supune, aş pleca fruntea. Te-aş aştepta seara cu mâncarea făcută, ţi-aş spăla hainele, ţi-aş ud florile, te-aş ajuta să te dezbraci dacă ai veni ameţit acasă.

Aş face dragoste cu tine oricând, dacă m-ai mai vrea...

Aş putea deveni o soţie cuminte, ţi-aş ierta aventurile, ţi-aş accepta chiar şi ocările şi palmele.

Simt că aş putea face asta, să renunţ la mine pentru tine.

Dar când voi ajunge să fac asta, nu voi mai fi demult fetiţa vie şi frumoasă e care sigur o vrei acum. O voi fi îngropat demult.

Şi mai mult, şi mai trist, îţi voi fi devotată şi fidelă ca un câine blând şi cuminte, dar nu te voi mai iubi niciodată.

Şi nici tu nu ai mai fi acelaşi, deşi încă m-ai iubi şi te-ai întoarce la mine de fiecare dată, deşi uneori mi-ai aduce flori ca să iert o scenă urâtă.

Dar te vei plictisi de trupul meu supus, mereu acelaşi, mereu la fel de cuminte şi de sărutul meu resemnat.

Nu, nu te-aş mai iubi, deşi nu te-aş trăda şi nu ţi-aş face crize şi scandaluri.

---

Sunt sălbatică şi mândră, sunt tânără şi rea în nesăbuinţa mea şi nebună în delirul vârstei mele halucinante. S-ar putea să ai impresia că îţi scap printre degete, că sunt aluncoasă ca o zvârlugă argintie prinsă cu mare noroc în apele tulburi ale vieţii.

---

Uneori sunt raţională şi calmă, inteligentă şi pot filozofa cu tine ore întregi. Îţi pot vorbi despre orice nebunie, despre misterele lumii.

---

Pot fi mistică şi misterioasă, te pot încurca în iţele feminităţii mele dezlănţuite.

---

Pot fi bună şi caldă ca o mamă, ca o soră, ca o amică veche. Te pot asculta, te pot alina, te pot mângâia.

---

Pot fi iute şi veselă, rece sau senzuală, te pot face să râzi, te pot înfuria, te pot face să treci de la o iubire profundă la o ură înverşunată.

---

Dar de fapt, voi fi mereu aceeaşi, a ta, cu un trup mereu proaspăt şi gat de iubit, cu un sărut mereu amar şi apăsat, cu aceeaşi mângâiere ostoitoare, cu aceleaşi idei. Pentru că te iubesc, sunt vie şi neîmblânzită.

Pentru că te iubesc, mă speri de orice şi plâng singură sau râd ca o nebună pe stradă când te zăresc măcar pentru o clipă în amintire.

Pentru că te iubesc, vreau să fug, să te smulg din locul tău, să te sărut, să te sfâşi şi apoi să mor într-un exces de voluptate lângă tine.

Pentru că te iubesc, n-am să accept niciodată să fiu supusă, să mă obişnuiesc cu dragostea ta, s-o pierd pur şi simplu.

Prefer să ajung să te detest, să ne despărţim cu un scandal monstru, să ne urâm de moarte, decât să mă resemnez, să pierd iubirea asta, atât de mare acum. Să devină monotonă, rutină într-o căsătorie trainică.

Prefer să-ţi urăsc mirosul, mişcările, cuvintele, decât să mă plictisesc de ele şi să le accept ca pe o răsplată pentru devotamentul meu.

---

Nu ştiu de ce mă apuc să-ţi spun asta şi unde vreau să ajung...

Nu, n-aş vrea să ne despărţim! Dar nu văd căsătoria cuminte ca pe o reţetă a fericirii sau ca pe o condiţie necesară a traiului îndelungat împreună. Eu văd lucrurile altfel.

---

Aş vrea să mă trezesc zi de zi goală lângă tine, să mă fac frumoasă, mereu mai frumoasă, pentru tine.

Vreau să ieşim în oraş ca şi acum, sau să ne plimbăm prin parc sau oriunde m-ar purta picioarele. Iar seara să ne refugiem în colţul nostru de paradis, uitaţi de lume, uitând de lume, şi să facem dragoste, mereu să facem dragoste. Chiar şi când suntem departe unul de altul, am face dragoste, atât de mult ne-am iubi...

Am lucra, amândoi am lucra. Am munci şi seara acasă, fiecare la biroul lui şi când am termina, am asculta muzică bună, am bea vin şi am face dragoste.

N-ar fi greu să ţinem o casă, am avea grijă să fie mereu ordine şi mult loc, ca să avem timp să ne iubim. Şi n-ar conta cine a pus masa ultima dată, am şti amândoi unde stă mâncarea. Mi-ar plăcea să gătesc pentru tine lucruri bune şi dulciuri, iar tu nu trebuie să faci nimic, decât să vii din când în când să mă vezi, să-mi vorbeşti sau să mă iei în braţe, să mă săruţi pe când eu voi fi plină de făină, sau să-mi ştergi lacrimile când voi tăia ceapă şi să râzi dulce şi limpede.

---

Zâmbetul ăla pentru care aş face moarte de om, buzele alea cărnoase pe care încă le mai simt pe piele...

---

La noi în casă ar fi multă lumină, un calculator, sau poate două, şi multe cărţi. Am avea şi plante verzi, mari şi elegante. Mi-ar plăcea să avem şi un câine mare... Un ciobănesc mioritic care să înceapă să latre tocmai când noi am face dragoste...

Câteodată aş avea mult de lucru şi aş citi până noaptea târziu. tu ai veni să-mi masezi umerii şi să mă săruţi pe gât, lângă ureche...

Câteodată ai ajunge târziu acasă iar eu te-aş aştepta într-un fotoliu singură şi cuminte, cu câinele la picioare. Te-aş aştepta până aş adormi. Când ai veni, m-ai trezi cu un sărut iar eu ţi-aş aduce mâncarea şi te-aş asculta.

Şi uneori ai fi gelos şi pe vântul care îmi răvăşeşte părul iar eu te-aş apăra de orice privire.

Şi am fi frumoşi şi doriţi, dar noi n-am mai vedea pe nimeni altcineva...

Dar mi-aş păstra mândria şi vioiciunea şi n-aş face nici un compromis înjositor şi n-aş accepta vreodată să fiu mai puţin decât jumătatea ta, frumos sculptată, ca să ţi se potrivească la fix.

---

Şi dacă totuşi s-ar sfârşi? Aş plânge mult şi te-aş urî şi aş tresări ori de câte ori te-aş revedea şi te-aş dori de fiecare dată, şi aş vrea sp îţi sar la piept, să mă lipesc de tine ca altădată.

Dar niciodată nu m-aş întoarce, chiar dacă aş suferi mereu.

M-aş mărita. Sigur m-aş mărita. I-aş face copii. Şi poate i-aş face mâncare şi i-aş spăla chiloţii şi l-aş înşela.

El m-ar iubi necondiţionat. Aş găsi pe cineva astfel, pentru care n-aş putea dezvolta o mare pasiune, pentru care nu m-ar chinui niciodată gelozia, cineva care n-ar fi în stare să mă înşele, dar nici să mă facă să-l iubesc.

Şi tu vei ceda, vei găsi o femeie, nu atât de sucită, care n-ar pune atâtea întrbări, de al căeri trup te-ai sătura curând, care ţi-ar face o mâncare nesărată şi lungă şi care ţi-ar face şi ţi-ar creşte copiii. Şi care s-ar îngrăşa şi s-ar delăsa, care s-ar uita la telenovele şi poate ţi-ar face scandal când ieşi cu băieţii la bere.

IAr când mă vei vedea, mă vei fixa câteva clipe, mă vei dori, mă vei urî cu cea mai cruntă ură şi vei vrea să mă sfâşii.

Eu mă voi refugia într-o dragoste sinceră şi plină de griji pentru copiii mei, pe al căror tată nu-l voi urî dar nici nu-l voi iubi şi mi-aş aminti mereu, mereu de omul pe care l-am iubit.

Şi copiii îmi vor reproşa că nu le iubesc tatăl, iar el nu va şti asta.

Şi eu îmi voi aminti cum uneori te iubeam cu atâtea disperare încât aş fi murit pentru tine, cum uneori ne certam îngrozitor încât ne-am fi putut omorî şi apoi făceam dragoste... multă dragoste...

Şi nu ne-am mai vedea multă vreme. Şi am îmbătrâni urâţi şi plictisiţi şi am aştepta resemnaţi sfârşitul.

Şi de-o dată, te-aş întâlni. Ne vom fi iertat.
- Ce mai faci? vei întreba.
Eu îţi voi enumera toate bolile de care sufăr iar tu ai asculta distrat.
Şi am pleca fiecare pe drumul lui, învinşi, şi ajunsă acasă, te-aş visa iar tânăr şi aş visa toată iubirea, toată plăcerea, toată ura, şi aş muri.

Tu n-ai afla decât târziu, din auzite şi vei tresări pentru o clipă. Vei pleca apoi cu gândurile tale şi vei auzi un refren de cântec vechi...

Ce mult te-a iubit, cât te-a iubit de mult

---

Iartă-mă pentru ce-am scris!

Să nu mă uiţi!...
Urăşte-mă, dar nu mă uita!

Cu toate dragostea care mă sfâşie, am scris, DANIM 2005