Am mai fost deja acolo şi am scăpat cu bine. Numai eu ştiu cu câte cicatrici.
Şi tot o să mai merg o dată. Numai o dată pentru că acum ştiu ce trebuie făcut şi e datoria mea să încerc. O să te salvez. Am să te prind chiar înainte să sari, chiar înainte să-ţi seama că vei sări.
Nu e bine.
Dacă încerc să te opresc înainte să sari, nu vei înţelege ce am cu tine, de ce m-am repezit aşa dintr-o dată să te iau în braţe de parcă erai gata să mori. Pentru că acesta e una din chichiţe - nu vei ştii că vrei să mori decât în ultima clipă şi vei sări aproape în acelaşi moment. De aceea trebuie să fiu extrem de delicată şi de atentă.
Trebuie să te las să vezi prăpastia bine de tot. Să vezi singur hăul, să te las să fii tras înăuntru şi aproape înghiţit, să te speri singur de tine, să te îngrozeşti bine înainte să încerc să te salvez. Altfel nu vei înţelege niciodată că te-am salvat, sau de la ce.
Cât de departe te pot lăsa să te apleci? Până nu îţi mai vezi boturile pantofilor? până nu mai vezi marginea hăului, până nu mai vezi nimic decât hăul, sau până începi să vezi gurile mari şi ochii verzi şi să simţt miasmele abisului? Până unde te poţi apleca în siguranţă înainte să te apuc de tivul cămăşii să te trag înapoi?
De data asta voi ştii până unde să merg. Până unde e safe pentru mine să calc ca să nu mă tragi şi pe mine. Data trecută am căzut de sus, numai un miracol m-a salvat. O Fetiţă...
Dar de data asta ştiu ce fac. N-am să mai aştept prea mult, va fi bine. Totul va fi bine.
Şi e greu să te ştiu atât de aproape de dezastru şi să nu îţi pot spune nimic. De fapt şi când încerc să îţi spun, nu înţelegi. Trebuie să priveşti în abis ca să înţelegi.
I have been there before and lived. Am s mai calc o dată pe marginea prăpastiei.
Doar o dată.
De data asta, once and for all.
No comments:
Post a Comment