Locuri comune

Da, se pare ca pana la urma este vorba de locuri comune. Prea multe sau prea putine sau inca nedescoperite. Pe baza lor se construieste totul, the inside jokes, cuvintele cu dublu sens. Si toate frimiturile de amintiri din copilaria Fetitei, locuri pe care le-am facut magice ca sa am la ce visa, ti le-am dat cu lingurita in portii mici ca sa iti ajunga multa vreme. Si le-ai devorat ca un limax ce esti, le-ai devorat ca pe oul ala de dinozaur despre care am mai vorbit. Si n-ai ramas cu nimic si nici nu ti-a fost de ajuns. Si dintr-o data, mi s-a parut ca toate povestile mele sunt gaunoase si seci si ca toate locurile magice pe care am vrut sa le fac comune sunt numai moloz si ca totul miroase a varza stricata (prietenii stiu de ce). Si mi-a fost frica sa vin acasa, ca sa nu vad molozul dar mai ales sa nu ma vada ei pe mine in ruine. Si m-am plimbat prin oras, prin locurile magice si le-am gasit la locul lor si sunt inca magice. Si dintr-o data, am uitat ce spuneam demult, ca daca ar fi sa ma indragostesc din nou, nu as mai avea puterea sa trec din nou prin ritualul de initiere, faza in care te chinui sa te descoperi celuilalt, in care trebuie sa inveti lucruri noi despre cineva si mai ales sa spui din nou toate povestile si sa il duci de mana prin locurile magice. La mine in oras e o alee prin spatele unui cartier de blocuri care, in copilarie, imi scurta drumul catre unul din ce mai buni prieteni. De ani de zile, de cand nici unul dintre noi nu mai locuieste acolo, nu am mai calcat pe poteca aia. in schimb o visez constant, apare mai ales in vise in care ma ratacesc si intr-un final ajung pe poteca mea si ma duce acasa. Acum cateva zile, ma plimbam prin oras si mi-am zis sa aflu daca chiar mai exista aleea mea. Si ghici ce.
E tot acolo si e tot magica si m-a cuprins brusc dorinta de a-l aduce pe el de mana aici,sa ii arat totul din nou, sa construiesc iar locuri comune.

Blând

Azi, din nou blând. poate pentru ultima data. Mereu îmi jur că e ultima dată. ultima dată când plâng, ultima dată când mă înfurii, ultima cădere nervoasă. azi nu vreau să fie ultimul. Am fost blânzi şi frumoşi, şi pentru prima dată, nu mi-a mai venit să te sfâşii sau să cad în genunchi sau să mă sfâşii.

Azi blând. Am văzut prea multe, am trăit prea multe, trebuie să fim blânzi ca să ne salvăm. Ca să mai putem iubi , ca să nu rămânem aşa ciuntiţi pe vecie, mutilaţi de o iubire mare dar ratată.

Azi blând, cum ai fost prima dată, de la primul sărut, cel despre care nu prea vorbim, cel mai blând dintre toate.  Blânzi, cum am fost în prima seară când nu ne-am mai iubit. Blând ca la început, blând la sfârşit, poate.

Azi blând ca să mă pot vindeca. Autopsia e aproape terminată. Abia azi m-am convins însă că pacientul e mort. Nu mai ştiu când şi cum, unde s-au legat firele şi în sfârşit am simţit că nu mai tai în carne vie.

De zile întrgi caut dovezi, izvoare istorice, hârtii galbene, pagini de jurnal, ca să aflu când a început maladia. Şi, spre marea mea uimire şi durere, am aflat că era ceva congenital , sortit să moară de la început. Nici o terapie n-a mers şi până la urmă, am renunţat amândoi. Nici nu mai are sens să aflu care dintre noi s-a retras primul din bătălie şi cine a dus povara mai mult.

Acum, după ce am găsit toate hârtiile, le transcriu în ordine cronologică, pun organele la loc, blând, şi mă pregătesc să îl îngrop. Acum sunt aproape convinsă că n-a mai rămas nici o fărâmă din noi în el şi se poate odihni liniştit.

Blând.

We built the maps

When we first decided to leave, we had no directions, only vague feelings about how far from home we wanted to be. So you took the compass and drew a circle of 100 km all around. We chose a place on the circle where none of us had ever been before.
Because we were not afraid to go anywhere together, direction or no direction.
And I made sandwiches and coffee and we took an umbrella and that was it. Back then, we didn't need more to make us happy.
But most importantly, we were going to travel blind. There were no maps for that place.
So we made the maps. Cut and paste and put the world together. We built the roads and the rails and the train engines.

And now, at the end of all roads, as I am packing my life away, can you please tell me what should I do with the maps that we built? Should I stow them away on the bottom of a box, never look at them again? Should I burn them and erase you from thought? Should I keep them on the top shelf and take my new lovers to the same places?

Never again will any world be as new as the one we started building that night.

Just because you feel good doesn't make you right

he·don·ism    
noun
1. the doctrine that pleasure or happiness is the highest good.
2. devotion to pleasure as a way of life: The later Roman emperors were notorious for their hedonism. Origin: 1855–60; < Greek hēdon ( ḗ ) pleasure + -ism
Synonyms 2. sensualism, libertinism, debauchery, dissipation, carousal.

Halouri şi măşti

Din nou am obţinut un halou pentru colecţia mea. Şi pe ăsta nici nu l-am vrut. Numai că fiinţa ta s-a rarefiat încetul cu încetul până n-a mai rămas decât ceaţa aia vâscoasă şi amară din ultima vreme. Aveai gust amar. Pluteai în jurul meu şi nu mai miroseai a nimic. Neutru, fad, sec, atât de insipid că mă durea. Nu te mai suportam, îmi venea să smulg carnea de pe tine ca să te fac să simţi ceva. Şi când în sfârşit te-ai smuls, multă vreme am rămas prinsă în dâra ta vâscoasă, în plasa ta de păianjăn diluată. Ai trecut prin viaţa mea ca un limax leneş. Ai mânjit totul; în urma ta, saliva ta lipicioasă a antrenat toată viaţa mea după tine. Ai murdărit toate lucrurile mele, toate hainele mele, pielea mea, cărţile mele, ţi-ai marcat teritoriul ca un limax în călduri. Am stat şi m-am uitat atent la ei, dezgustătoare animale. Se mişcă ca un tanc, cu mândrie şi nesimţire peste pietre, prin ţărână, peste frunze tari de salată. Dar când trebuie să traverseze flori lasă cicatrici. Petalele cele mai fine se boţesc sub corpul lor greoi, se fac mototol şi li se lipesc de trup. Sfâşie narcisele şi le târăsc după ei prin ţărână, făcute bucăţi. Aşa m-ai antrenat pe mine în dâra ta de incertitudini, şi mi-a fost bine. Mi-era cald şi urmam o direcţie, nu conta care, oriunde m-ai fi dus eram în siguranţă. Dar acum te-ai smuls şi în urma ta ai tăiat corzile. Ca orice elastic întins la maxim, m-am făcut ghem, şi m-am plesnit singură peste tot corpul. M-am rostogolit aiurea multă vreme. ştiu că trebuie să plec dar pentru prima dată nu mai ştiu încotro. Aveam un pumn de trasee incerte dar ai ars toate hărţile. Il faut retrouver le nord. Cel mai greu îmi vine să îmi conving corpul să nu mai aştepte să fie atins. MI-e silă, fizic greaţa să mă gândesc la tine în grădina cu varză în care salivezi fericit acum. Mi se întoarce stomacul pe dos. Şi totuşi vreau să te ating, mă amăgesc cu ideea că, întors la mine, am să te frec bine cu săpun şi n-ai să mai miroşi a altcineva şi n-ai să mă vrei decât pe mine din nou. Deşi mă cunosc şi ştiu că nu te-aş putea ierta niciodată pentru festinul ăsta trecător. Şi totuşi te văd, te caut, te aştept, tot de la tine aştept direcţii şi salvare. Deşi toată demnitatea şi discursurie de motivare ale lor şi ale mele mă îndeamnă să te uit, tot pe tine aştept să mă reclădeşti, să mă descurci, aşa ghemuită şi încurcată cum sunt acum. Cel mai tare mă sperie faptul că devii din ce în ce mai firav, mai transparent, te decolorezi. Din albastru închis, azi te-am văzut bleu şi gri, ca în poza aia idioată. Nici dâra ta lipicioasă nu mă mai atinge ca înainte, devi din ce în ce mai greu de atins. Vreau să te mângâi şi îmi trece mâna prin tine, fac dragoste cu tine în fiecare seară şi e o singură umbră în cameră. Devi halou, cât de curând va trebui să mă obişnuiesc cu asta şi să te expun pe panoplia mea de halouri. O să fac literatură din tine ca să doară mai puţin şi ca să nu te urăsc. Dar acum urmele tale lăsate pe mine mă dor şi simt că toată apa şi tot săpunul din lume nu te vor scoate de pe pielea mea. Mă spăl şi mă machiez şi mă coafez şi ştiu că asta nu e frumuseţe şi respect de mine, e mască. Şi masca e seacă, dincolo de ea e un corp uscat, cojit, putred. E mască pentru că nu mai e nimic altceva. Astă-seară am ajuns acasă, am dat masca jos, m-am spălat după care am pus la loc un rând de machiaj şi m-am pieptănat. Şi am realizat că nu îmi voi mai fi niciodată de ajuns şi că nu voi putea renunţa niciodată la mască. Mi-am aruncat un puf de parfum pe haine, şi de-abia apoi m-am plăcut. Ies din casă în fiecare dimineaţă şi îmi jur : JAMAIS SANS MASQUE