Fericirea mă face să sucesc şi să răsucesc clişee, cele mai penibile din toate, să ascult melodii drăguţe şi să dau share la poze cu pisici. Nu pot face literatură din asta...
Tristeţea mă face patetică, scriu de parcă sunt cu lama într-o mână despre tortură şi durere, ascult melodii tragice pe repeat...
Dar furia, asta e cu totul altceva. Luciditatea pe care mi-o dă furia, viteza de gândire pe care o am când trebuie să rezolv rapid ceva ca să scap, ca să mă salvez dintr-o situaţie neplăcută, ca să tai repede şi curat o bubă care coace. Uite aşa scriem noi 50 de pagini pe noapte :)
