Desigur ca nu voi incepe aici sa turui ce cred eu despre superstitia asta. In conditiile in care Musette e pisica sef la mine acasa, nici nu cred ca e loc de vreun comentariu. O poveste cu taxiuri deci, fiindca asta promite titlul.
Azi alergam intre meditatii. Sfanta Vacanta, ce s-a ales de tine? Agat un taxi din strada sa strabat Bucurestiul de la est la nord.
Cald rau in masina. Las alizeul sa ma vanture. Cu maxim tupeu, sfidez `curentul` si las toate fereastrele deschise. Nu vorbesc cu soferul. Pare ursuz si mofluz si nu am chef de teorii. Un urias transpirat care pufaie intr-una, de caldura si pentru ca pare nu i convine nimic pe planeta. Dar pare ca stie ce are de facut deci ma apuc sa citesc. Dau gata cateva pagini bune cand, pe Stefan cel Mare, ma intreaba:
- Pe Barbu Vacarescu sau pe Dorobanti?
Discutam scurt, raspund in doi peri fiindca nu am chef sa iau decizii si oricum e la fel de aglomerat/liber peste tot. Decidem Barbu Vacarescu. Bag capul inapoi in carte pentru doua secunde, cand aud ceva. Cel mai nasol lucru pe care puteam sa il aud si ultimul de care aveam nevoie: MIAAAAUUUUUUU MIAUUUUUUUUUUU MIAUUUUUU!!!
Scot capul pe geam alarmata. Nici urma de pisic. Niste gunoaie in saci pe trotoar. Mi se deruleaza in cap povesti mult prea familiare cu pisici in pungi ... Soferul se panicheaza si el. Nu stiu daca pentru pisic sau pentru mine care iesisem jumate pe geam afara. Pe urma rasulfa usurat.
- E Petshop, doamna!
Intr-adevar, eram opriti la semafor, fix in fata unui cabinet veterinar cu usa deschisa si clienti inauntru. Nu eram convinsa ca de acolo miaune, dar cel putin daca miaune acolo, o sa il auda cine trebuie. Vruum, se face verde, plecam.
Dreapta pe Barbu Vacarescu si ne oprim din nou la semafor, la intersectie cu Lacul Tei. Moment in care, soc si groaza, se aude iar : MIAAAUUUU MIAUUUU MIAUUUUU !!
Acelasi MIAU. Sunt sigura de asta fiindca, dupa atatea pisici, macar atata sunt in stare sa fac, sa recunosc voci diferite de MIAUUU! Ma fac verde, soferul albastru. Imagini cu pisici prinse pe sub masini, mutilate, chinuite... Si acelasi gand la amandoi: DE LA NOI SE AUDE!!! TRAGETI PE DREAPTA ACUM!!! Mai ales ca in stanga noastra la semafor un barbos dintr-o alta masina se uita socat tot catre noi.
Taximetristul parcheaza tremurand, acum ne inchipuim amandoi ca o sa cada animalul si il facem praf imediat. Oprim, iesim din masina, luam masina la puricat. Eu pe o parte, el pe o parte... Barbosul de la stop a parcat si el si asteapta sa ajute daca poate. Nu se mai aude nimic, ceea ce e si mai grav. Dupa cateva clipe de scenarii care mai de care mai sumbre, ne ajunge din urma un pieton:
- Nu era la dumneavoastra. A fost pe toba la boul ala de a facut dreapta si a cazut in mijlocul strazii. Un pisic negru. A traversat strada.
- Cine, boul?! intrebam in cor eu, taximetristul si barbosul.
- Nu, pisicul. Uitati-l colo.
Intr-adevar pe partea cealalta a intersectiei, o mogaldeata neagra. (Mort, lovit, toate povestile horor in cap...) Ridica capul, se uita bine si ... o iese inapoi in sosea.
- Aaaaoleuu! urlu eu.
- Dobitocule! urla soferul.
- Ce?! La cine strigati? intreaba barbosul, care cred ca era high ca nu pricepea nimic.
Un cersetor, dintre cei care se plimba printre masini la semafoare, iese in strada in trafic, ia animalul de spinare, il pune inapoi pe trotoar. Opresc masini la stop, isi reia activitatea de cersit. Pisicul iese iar in strada, cersetorul isi paraseste postul, aduna iar animalul dintre masini. ll aduce iar pe trotoar.
Pe partea cealalta a strazii, eu, taximetristul, barbosul si pietonul, ca la teatru. Prea departe sa facem ceva, aruncam onomatopee si exclamatii dezarticulate :
- Asa! (eu)Ce bine!(taximetristul) Nuuuu!! (eu)Pff!(pietonul) Fir-ar al dracu! (taximetristul)Asa! (pietonul)A, sa-mi bag...!(eu, spre rusinea mea) Ce se intampla? Unde va uitati? (barbosul, desigur!)
Si intr-un final...
Pleaca masinile de la stop. Cersetorul se intoarce pe trotoar, ia pisicul la subtioara si pleaca de la `job`. A fost adoptat.
Azi alergam intre meditatii. Sfanta Vacanta, ce s-a ales de tine? Agat un taxi din strada sa strabat Bucurestiul de la est la nord.
Cald rau in masina. Las alizeul sa ma vanture. Cu maxim tupeu, sfidez `curentul` si las toate fereastrele deschise. Nu vorbesc cu soferul. Pare ursuz si mofluz si nu am chef de teorii. Un urias transpirat care pufaie intr-una, de caldura si pentru ca pare nu i convine nimic pe planeta. Dar pare ca stie ce are de facut deci ma apuc sa citesc. Dau gata cateva pagini bune cand, pe Stefan cel Mare, ma intreaba:
- Pe Barbu Vacarescu sau pe Dorobanti?
Discutam scurt, raspund in doi peri fiindca nu am chef sa iau decizii si oricum e la fel de aglomerat/liber peste tot. Decidem Barbu Vacarescu. Bag capul inapoi in carte pentru doua secunde, cand aud ceva. Cel mai nasol lucru pe care puteam sa il aud si ultimul de care aveam nevoie: MIAAAAUUUUUUU MIAUUUUUUUUUUU MIAUUUUUU!!!
Scot capul pe geam alarmata. Nici urma de pisic. Niste gunoaie in saci pe trotoar. Mi se deruleaza in cap povesti mult prea familiare cu pisici in pungi ... Soferul se panicheaza si el. Nu stiu daca pentru pisic sau pentru mine care iesisem jumate pe geam afara. Pe urma rasulfa usurat.
- E Petshop, doamna!
Intr-adevar, eram opriti la semafor, fix in fata unui cabinet veterinar cu usa deschisa si clienti inauntru. Nu eram convinsa ca de acolo miaune, dar cel putin daca miaune acolo, o sa il auda cine trebuie. Vruum, se face verde, plecam.
Dreapta pe Barbu Vacarescu si ne oprim din nou la semafor, la intersectie cu Lacul Tei. Moment in care, soc si groaza, se aude iar : MIAAAUUUU MIAUUUU MIAUUUUU !!
Acelasi MIAU. Sunt sigura de asta fiindca, dupa atatea pisici, macar atata sunt in stare sa fac, sa recunosc voci diferite de MIAUUU! Ma fac verde, soferul albastru. Imagini cu pisici prinse pe sub masini, mutilate, chinuite... Si acelasi gand la amandoi: DE LA NOI SE AUDE!!! TRAGETI PE DREAPTA ACUM!!! Mai ales ca in stanga noastra la semafor un barbos dintr-o alta masina se uita socat tot catre noi.
Taximetristul parcheaza tremurand, acum ne inchipuim amandoi ca o sa cada animalul si il facem praf imediat. Oprim, iesim din masina, luam masina la puricat. Eu pe o parte, el pe o parte... Barbosul de la stop a parcat si el si asteapta sa ajute daca poate. Nu se mai aude nimic, ceea ce e si mai grav. Dupa cateva clipe de scenarii care mai de care mai sumbre, ne ajunge din urma un pieton:
- Nu era la dumneavoastra. A fost pe toba la boul ala de a facut dreapta si a cazut in mijlocul strazii. Un pisic negru. A traversat strada.
- Cine, boul?! intrebam in cor eu, taximetristul si barbosul.
- Nu, pisicul. Uitati-l colo.
Intr-adevar pe partea cealalta a intersectiei, o mogaldeata neagra. (Mort, lovit, toate povestile horor in cap...) Ridica capul, se uita bine si ... o iese inapoi in sosea.
- Aaaaoleuu! urlu eu.
- Dobitocule! urla soferul.
- Ce?! La cine strigati? intreaba barbosul, care cred ca era high ca nu pricepea nimic.
Un cersetor, dintre cei care se plimba printre masini la semafoare, iese in strada in trafic, ia animalul de spinare, il pune inapoi pe trotoar. Opresc masini la stop, isi reia activitatea de cersit. Pisicul iese iar in strada, cersetorul isi paraseste postul, aduna iar animalul dintre masini. ll aduce iar pe trotoar.
Pe partea cealalta a strazii, eu, taximetristul, barbosul si pietonul, ca la teatru. Prea departe sa facem ceva, aruncam onomatopee si exclamatii dezarticulate :
- Asa! (eu)Ce bine!(taximetristul) Nuuuu!! (eu)Pff!(pietonul) Fir-ar al dracu! (taximetristul)Asa! (pietonul)A, sa-mi bag...!(eu, spre rusinea mea) Ce se intampla? Unde va uitati? (barbosul, desigur!)
Si intr-un final...
Pleaca masinile de la stop. Cersetorul se intoarce pe trotoar, ia pisicul la subtioara si pleaca de la `job`. A fost adoptat.
Eu ajung la copii, vorbind cu taximetristul despre animale, protejarea planetei, Delta Vacaresti si alte locuri unde viata gaseste solutii.
Si daca nu cumva pietonul si-a facut pomana sa il trimita acasa, barbosul e tot acolo, intrebandu-se de ce miaunea taxiul.
