M-am hotarat sa fac o calatorie in curand. Poate in februarie, poate mai tarziu, dar curand. Una mai maricica, nu pana colea la Satu Mare, una un pic mai ciudata. O sa merg 24 de ore cu un autocar la dus si inca 24 la intors. Nu pentru ca n-as putea plati un bilet de avion ci pentru ca vreau sa fiu numai a mea in alea 2 zile de drum. Unde merg conteaza in mai mica masura decat alea 2 zile ale mele. Merg acolo pentru ca ma poate astepta cineva la sosire, dar as fi mers oriunde. Am sa le spun alor mei sa nu ma sune deloc pe drum. O sa fie o catastrofa, dar vor trece peste asta.
Am cumparat 77 de povesti despre locul unde voi merge. Ma abtin sa devorez cartea din prima zi. Fiecare poveste trebuie meritata. Azi am pus primii bani deoparte pentru calatoria mea si am castigat dreptul de a citi prima poveste. Am citit-o pe drum spre casa si am prins banii cu o agrafa de hartie de ultima coperta. Incerc de mult sa imi fac curaj sa plec, sa merg, sa calatoresc, sa vad, dar mai ales sa fiu numai a mea.
Fara telefoane, fara mailuri, fara destinatie.
Imi pare rau ca mi-a luat atat sa fac asta si ca motivul pentru care m-am hotarat tocmai acum sa incep e unul extrem de egoist. Dar nu imi sta in fire sa regret, ma bucur doar ca in sfarsit m-am hotarat sa fac ce am visat.
Si cand zic visat, vorbesc literal.
Acum un an m-am trezit intr-o dimineata cu ideea de calatorie in cap, cu un fel de discurs motivational.
"In primul rand," zicea vocea naratorului, "o calatorie are nevoie de un scop. Atentie, nu am zis destinatie. Am zis scop. Sa stii de ce pleci. Apoi, iti trebuie calauze. Fiinte care sa te impinga inainte, sa te aduca inapoi pe poteca, si eventual acasa, dupa ce obosesti.". Si cu asta m-am trezit. Am deschis ochii si mi-am vazut pisicile. Mi-am zis: "Uite, calauze am!"
Scop imi mai lipsea, dar despre asta in curand.
Deocamdata, mai am 76 de povesti de meritat.
Azi am citit despre un mester atat de bun incat patronii lui l-au orbit ca sa nu mai poata crea vreodata pentru altcineva ce facuse pentru ei. (Vezi Mesterul Manole si schelele ridicate, vezi Dedal inchis in labirint. Miturile astea au un talent de a se repeta... )
