Saturday 26 April 2014

Azi

Azi nu am nevoie de mărunţişuri drăguţe nici de cadouri şi favoruri uriaşe. Nu vreau să mi se dea nimic, nici să mi se spună de unde să cumpăr.
Azi nu am nevoie de cafea să fiu lucidă, nici de vin ca să amorţesc. Nu am nevoie de plimbări lungi sau de după-amieze libere în care să-mi contemplu destinul la o masă de cafenea.
Nu mai am nevoie să fiu ascultată pentru că nu mai am prea multe de spus. Tot ce am spus rămâne valabil şi nu cred că mi-a scăpat ceva până acum.
Nu am nevoie de sfaturi şi nici de soluţii. Ştiu ce am de făcut, ştiu ce trebuie rezolvat. Am totul gata pregătit, nu trebuie decât să încep.
Nu mai am nevoie de îmbrăţişări călduroase, nici de săruturi pasionale, nici de strângeri de mână forte. Ştiu cine e acolo şi cine nu e, cine nu va mai fi şi cine nu a fost niciodată.
Nu am nevoie de maşini care să mă ducă din punctul A în punctul B, nici de braţe puternice care să mă ducă pe mine şi toate valizele mele.
Nu am nevoie de complimente şi nici de încurajări. Ştiu ce sunt. Ştiu de ce sunt bună. Ştiu de ce sunt rea. Ştiu ce am greşit. Ştiu ce am făcut şi regret şi ştiu că multe le-aş face din nou, cu la fel de puţin tact.
Nu am nevoie de strategii şi de cincinale.
Nu mai am nevoie de vise şi speranţe care să mă ţină în viaţă.
Azi trăiesc poate cum nu am mai trăit demult. Pentru că e urgent şi grav şi când e urgent şi grav, trebuie să te mişti repede şi eficient. Şi nu-ţi mai permiţi să asculţi nici ovaţii, nici complimente, nici sfaturi, nici declaraţii de amor. Cu atât mai puţin lecţii de etică şi reproşuri. Când e aşa, trebuie doar să te mişti. Să lupţi doar ca să continui să te mişti şi nu-ţi poţi permite să te laşi în mâinile altcuiva pentru că atunci începe să pară ca şi cum drumul nu mai e atât de urgent şi atât de grav. Pare din nou că totul e bine. Şi doar tu ştii că nu e şi doar tu poţi rezolva ceva.
Deci, nu. Azi nu mai am nevoie de confirmări de iubire. Nu mai am nevoie să mi se amintească că nu sunt singură. Nu mai am nevoie să îmi împărtăşesc planurile căutând soluţii sau aprobare.
Am ceva de făcut şi nu am nevoie să fiu întrebată cum am ajuns aici, de ce am ajuns aici şi ce-o să fac de acum încolo. Nu am nevoie să mi se înşire lucrurile pe care trebuia să le fac sau să nu le fac ca să evit situaţia asta. Nu am nevoie nici să mi se plângă de milă, nici să fiu bătută prieteneşte pe spate, cu atât mai puţin să fiu salvată.
Sunt o mie şi unul de lucruri al dracului de grele şi de curajoase pe care le-am făcut singură până acum şi cea mai mare parte dintre ele nu au fost ştiute sau văzute de nimeni. Sunt o mie şi unul de lucruri al dracului de grele pe care le voi face de acum încolo. Şi dacă uneori pe drum, mă împiedic şi-mi rup gâtul, sau îmi uit umbrela undeva, sau uit pur şi simplu să-mi pun masca pe faţă şi recunosc că mi-e greu, nu înseamnă că nu am să mă ridic mâine să fac aceleaşi lucruri al dracului de grele sau poate altele de care nu se va ştii niciodată.
Nu mai am nevoie de oameni-plasă-de-siguranţă, nici de schele şi contraforţi.
Aş avea nevoie doar de cineva să-mi spună din când în când ce mi-a urlat o dată tata când eram în liceu şi făcusem nu mai ştiu ce prostie: "Auzi? Fă ce vrei, dar tu te scoţi singură din ce te bagi!" şi am făcut bine. Şi voi mai face.

Tuesday 22 April 2014

O saptamana de maruntisuri

Am adunat o mica colectie de maruntisuri care m-au facut sa zambesc macar o data pe zi, intr-o saptamana care n-a fost tocmai stralucita. As fi vrut sa renunt de cateva ori, ultima data chiar azi la pranz, aproape convinsa ca toate maruntisurile astea nu vor putea compensa ceea ce merge prost. Dar mi-am promis sa nu fac asta. Sa nu renunt si sa nu ma scufund. Mai ales acum ca m-am intors la mine, in casa cu pisici multe, si e liniste si am gasit maruntisurile astea prin portofel si e ok. Totul e ok. Merita sa lupti pentru maruntisurile astea, macar. 

Day 42 - Marti,  15 aprilie, felicitare de Paste si cartonas cu pisoi de la C., 12 ani.
Day 43 - Miercuri, 16 aprilie, doua cartonase si un stegulet pe care l-am uitat la tata, de la M., 8 ani














Day 44 - Joi, 17 aprilie, o cina cu pizza acasa la unul dintre copilasii mei. Momentul in care nu mai esti doar profa de franceza. 

Day 45 - Vineri, 18 aprilie, zi lenesa, fara meditatii. Plimbare prin ploaie. Cu haine colorate si cu pantofii potriviti, o placere. 

Day 46 - Sambata, 19 aprilie, cea mai buna placinta de mere din lume, facuta de mine si tata. 

Day 47 - Duminica, 20 aprilie, am desenat din nou, dupa muuulta vreme. Update cu desenele in curand. 

Day 48 - Luni, 21 aprilie, greu azi. Dar macar la sfarsitul zilei, adica cam pe acum, mi-am regasit echilibrul si speranta la masa mea, cu pisicile mele si muzica mea. Pentru azi e suficient.

Monday 14 April 2014

Wasted time

Wasted 10 minutes of my life over a glass of wine doing online quizzes and yes, I would like to get into the results a bit with you, because I am that drunk right now, and because I am that random as the quizzes say.

1. I am an orchid - a special rare flower, surrounded only by connaisseurs and experts. My friends are all special people who find me charming and dependable

2. I am an eagle - an independent strong bird that will do what it wants when it wants and will rule the world at one point

3. I am a banana - a reliable sweet friend

4. I am a fairy - A whimsical creature, shy at first, ready to dispense its magic to those who deserve it.

5. I am the f**ing colour pink - playful and cheerful, sweet and optimistic

6. I am a beaver - creative, practical and well-organised. Ready to help those in need.

7. I should live in Mongolia - open spaces, tall grass, rides on horseback, a million miles away from civilisation. More nature, less culture.


8. Apparently, my mental age is 22. Got over the rebel teen years, but not quite mature yet. Thinking back to myself at age 22, yes, I may still be there.











So, yes, this is as intelligent as I allow myself to act tonight. Stupid online quizzes, hoping to find my true self. And the truth is, I am all of these. I am a weird creature of habit, who would live alone on the top of a cliff had I not found a bunch of people in my life who need me, therefore, I live an independent yet normal life. I consider myself special, a bit too special for my own good, I consider myself young and strong and cheerful, with the habits and whims of an old wise man. I am a bit too pink for my own taste and I have magic in me. That I do.

I do not mind these quizzes tonight. I am everything good and everything strange. I am what I am and I am alive.

And utterly alone tonight.

Day 41 - Strange strange day today

I wish today didn't happen at all. We would all be happier for it. And by all , I mean me and you, darling one, far away.
But it did. And it wasn't pretty.

However, true to my commitement, I shall keep the happy things:

1. The taxi driver this morning who braked so hard that I bumped my head on the seat in front of me, and all to avoid hitting a pidgeon. Because this is what good people do.
2. A horrible day and your inability to comfort me made my decision much easier in the near future. Good-bye, sweet stranger on a bus, your time in my heart was awfully short.

Day 40 - Sunday, April 13th

O seara la tv cu tata. Cum nu era nimic de vazut, am ajuns la filmele indiene de pe National TV la care am oprit sonorul si ne-am uitat asa o vreme, razand ca apucatii. Daca am o picatura de simt al umorului, de la tata e.

Sunday 13 April 2014

Day 39 - best rainy day

Azi a fost o zi mohorata si ploioasa care mi-a placut. Ceea ce inseamna ca evoluez, ca sunt bine, ca nimic nu ma poate atinge urat si trist zilele astea.

Friday 11 April 2014

Day 38 - Un pic de introspecţie

Sunt două zile de când nu mă opresc din mers. Şi sunt epuizată, pentru că merg şi gândesc, gândesc şi merg şi întorc acelaşi lucru pe toate părţile şi abia acum îmi dau seama că de fapt nu îmi trebuie un răspuns.

Că eu nu caut Calea, singura cale care să mă aducă spre singurul loc, ci îmi e de ajuns o nouă direcţie.

Că nu am un punct fix în care trebuie să ajung, şi că nu mă deranjează că nu ştiu pe unde să merg.

Că toate bornele kilometrice lângă care mi-a plăcut să mă opresc şi să stau o vreme, toate monumentele cu care mi-am făcut poze, nu erau pe nicio hartă. Că îmi place să merg pur şi simplu şi să văd unde mă duce.

Nu contează unde mergi, contează cum mergi. Şi eu m-am hotărât să merg frumos şi blând. Să nu merg pe covorul roşu şi să nu merg pe cadavre, să nu merg spre altare, fie ele de nuntă sau de sacrificiu. Să merg cu ochii deschişi şi cu inima deschisă. Uneori mai merg cu urechile închise, să filtrez realitatea prin muzica din căşti.

M-am hotărât că trebuie să merg şi să nu mă întorc, să tot merg înainte, am încredere în drum. Drumul mă duce acasă, mă duce de-acasă, mă duce la ei şi la ele şi adesea mă duce la mine. Drumul fuge pe sub mine aşa cum vrea el, mai repede sau mai încet, prin ploaie sau prin vânt, prin mulţimi şi prin pustietăţi. Acum mi-e clar că e drumul meu şi că mă pot opri să miros trandafirii, vorba cântecului, când şi cât vreau eu şi că, fidel, drumul va fi tot acolo când am să pornesc din nou. Pentru că sigur voi porni din loc.

Mi-e clar că nu pot sta decât foarte puţin. În fiecare săptămână mă străduiesc să-mi dau seama unde îmi place mai tare, acasă la Bucureşti sau acasă la Roşiori şi răspunsul e mereu "dincolo". Îmi place unde nu sunt. Ceea ce nu înseamnă că nu-mi place unde mă aflu ci că am mereu viermele ăsta care mă pune să plec. Acasă, vreau să călătoresc. În călătorie, vreau să mă întorc. De fapt, mişcarea este ceea ce tânjesc. Nu destinaţiile. Îmi place să merg, să văd ce se poate vedea, nu caut lucruri şi oameni, de aceea găsesc ceea ce nu se poate găsi căutând. Locurile uitate de lume, oamenii care nu sunt obsedaţi de destinaţii şi happy-enduri şi poveştile. Poveştile nu se pot găsi stând pe loc. Am să cumpăr hărţile ca să nu mă rătăcesc şi am să uit să le consult. Am să mă rătăcesc şi are să-mi pară bine.
Da, uneori se înfundă şi uneori mă duce pe marginea prăpastiei. Şi am să sar iar şi după ce mă peticesc bine am să continui să merg.

Aşa că chiar nu contează unde mă duci. Dacă eşti dispus să mergi în aceeaşi direcţie o zi, o noapte, o lună, un an, am să merg blând lângă tine. N-am să-mi înfig steagul pe sufletul tău, nu am să mă ancorez cu ghearele în gâtul tău. Dar, măcar o vreme, voi accepta să merg sub umbrela ta şi cu viteza ta ca să nu fiu numai singură mereu. O vreme numai şi apoi, din nou, drumul meu.

Să cântăreşti cât iubeşti

Scris în 5 aprilie 2014, puţin după miezul nopţii. Programat să apară pe blog abia dupa ce ai plecat. Între timp, ar trebui să fi aflat şi tu deja cine sunt.

Iubeşte. Iubeşte, zice tata, adunându-se din ţărână, în mână cu o jumătate de inimă zdrelită şi insistă: Nu contează dacă ţi-o iei în bot. Iubeşte de tot sau nu mai iubi deloc.

Şi mă duc - mă duc la unul, la altul, îmi ţin bine iubirile pe lângă mine, gata să le arunc în oricine pare suficient de curat. Sau inteligent sau interesant. Pentru că nu e niciodată la fel. Unii au fost înalţi, alţii scunzi, alţii cam slăbuţi cu capul de fel. Şi în felul meu, pe toţi cei pe care i-am avut dar mai ales pe cei pe care doar i-am vrut, i-am iubit, aşa cum ştiu eu, infinit. Şi infinitatea asta a durat uneori câţiva ani sau numai o seară şi e al dracului de greu când se subţiează şi începe să doară. Pentru că o vreme, atât cât mă ţine, iubirea e o perdea groasă între lume şi mine şi în spatele ei pot trăi aşa cum vreau eu, ca un mic dumnezeu comandând realitatea în orice direcţie şi fără nicio intenţie de modestie, se ştie că atunci când iubesc mut muntele şi marea şi norii şi dau neaşteptate nuanţe culorii iubirii, care între noi fie vorba, nu e deloc gri cum a zis deşteapta aia în carte. Ce vrea ea e departe de ceea ce ştiu eu de iubire, şi pot spune cu mâna pe inimă că am citit cartea, am degustat-o ca o nevastă plictisită şi am trecut mai departe, să iubesc cum ştiu eu, fără speranţă dar pur, mult mai pur decât las să se vadă. Dar la mine puritatea nu se vede, nu e doar o faţadă, e ceva care se poate găsi şi în ţigarea de după şi mai ales în momentul ăla întâi de la început, când ţi s-a cutremurat pentru prima dată tot corpul doar pentru că ţi-ai adus aminte de el sau de ea sau aşa ceva.

Şi nu mă las, deşi ştiu că din multe iubiri va trebui să mă car şi că nici măcar o dată nu am scăpat de iubire fără vânătăi şi fără să mă jelesc măcar un pic sau fără să scriu un mini roman mâncând apoi câteva săptămâni numai supă la plic, fără să rămân blocată o vreme în tot soiul de întrebări şi dileme - s-o fi dus dracu pentru că nu am spălat atunci vasele, l-or fi durut oasele?

Că şi asta e ceva ce am înţeles mai demult. Că e posibil cumva ca eu să iubesc prea mult. Şi că asta apasă, frânge spinări, e o chestie serioasă. Dar nu reuşesc cumva să-mi dozez efortul. La mine e pachetul cu totul. Nu pot să mă ascund o vreme şi să mă prefac că sunt altfel decât sunt, ca să nu te sperii, ca să nu fugi, ca să nu simţi că mă duc ca avalanşa şi am să distrug totul în cale, toată realitatea ta atent construită, fortul tău prin care agale te plimbi ca un rege al junglei ce eşti. Glumeşti? Crezi că mie mi-ar conveni să vină cineva şi să-şi bage picioarele în tot ceea ce am clădit eu cu atâta migală, fortăreaţa mea de hârtie şi pe undeva digitala?

Crezi că eu vreau să devin o nevastă cuminte? Crezi că vreau să te fac din cuvinte?

Nu dragul meu, vreau să fiu a ta, acum, mâine poate, o vreme. Cât, naiba ştie, cât o să ne ţină, dar vremea asta, nu am să mi te dau cu pipeta. Mă iei cu tot cu valijoarele cu iubiri ratate, cu litierele de pisici, cu poeziile, cu desenele amuzante şi lecţiile de moralitate servite oricând şi oriunde. Dragul meu, eu o vreme am să fiu a ta. Şi vremea asta s-ar putea să nu dureze mai mult de o noapte. Dracu ştie dacă după atâta vreme şi mai ales după atâtea conversaţii ratate va mai fi posibil să mi se mai scoale când te văd. Dar asta îmi dă dreptul să-ţi scriu că te vreau şi să te întreb ce mai faci, fără să stai să te gândeşti care e agenda mea ascunsă, dacă am să te aştept cu o verighetă în noptieră şi cu un alai de nuntaşi după colţ. Nu înseamnă că mă aştept să ne plănuim vacanţele împreună pe 5 ani de acum înainte.

Nu ştiu ce înseamnă noţiunile tale de repede. Nu ştiu ce va fi mai târziu. Nu ştiu dacă data viitoare am să mai fiu ceea ce crezi tu că aş putea fi. Nu m-am gândit pe 10 ani de acum înainte unde se duce toată povestea asta şi dacă e cazul să mă mişc mai încet ca să ajung tot acolo. Eu nu ştiu decât de acum. Acum, azi, îmi eşti drag şi insist să ştiu că exişti şi să ştii tu că mi-e al dracului de dor de zâmbetul tău strâmb şi de conversaţiile absolut fără rost despre vreme şi de alte câteva lucruri pe care nu am să le pun încă pe blog.

Şi mi-e frică de un singur lucru acum, că după tot ce ai dat şi tot ce ai luat înapoi s-ar putea ca inima mea să nu te mai vrea mai deloc.


This makes 37 happy days

34. luni, 7 aprilie - Furry sister love, early in the morning.

35. Marti, 8 aprilie - A heart-warming eye-to-eye chat with this guy. 


36. Miercuri, 9 aprilie - A sunny day off, playing host for a special friend. Lost a night's sleep cooking a meal, bought food, cleaned the house. Cats loved my guest. Guest loved them back. Guests are good for my health and well being, if you know what I mean.

37. Joi, 10 aprilie - I learnt how to draw Minnie!!

Monday 7 April 2014

Oamenii din jurul meu

Oamenii din jurul meu nu sunt doar siluete de mucava înfipte de-a lungul drumurilor mele pentru decor.
Ei nu sunt manechine de butic care să-mi arate cum să mă îmbrac pentru a avea succes.
Oamenii din jurul meu nu sunt termeni de comparaţie, nu sunt standarde la care să aspir sau de care să mă feresc.
Oamenii din jurul meu nu sunt piese de muzeu de contemplat sec din când în când ca să-mi scriu apoi recenziile acide.
Oamenii din jurul meu nu sunt obstacole de care trebuie să mă feresc.
Oamenii din jurul meu nu sunt schele şi contraforţi.
Oamenii din jurul meu nu sunt unelte şi maşini. 
Oamenii din jurul meu nu sunt rampe de lansare şi nici covoare roşii. 
Oamenii din jurul meu nu sunt spectatorii de la care să aştept urale sau fluierături.
Oamenii din jurul meu nu sunt tot timpul frumoşi.
Oamenii din jurul meu nu sunt întotdeauna urâţi.


Dar mai ales, oamenii din jurul meu nu sunt greutăţi atârnate de picioare.
Şi oamenii din jurul meu nu sunt ziduri de închisoare.

Sunday 6 April 2014

2 in 1 - Deja o traditie :)

Day 32 - Saturday, April 5th

New neighbour - met a hedgehog in the garden behind my apartment building :) No pictures, though, it was too dark outside.

Day 33 - Sunday, April 6th 

My crazy old friend.

Friday 4 April 2014

Day 31 - Just a day in

I've been really tired and really busy lately. Took half a day off and just slept. Not very proud of what I've achieved today, but it will give me a clear head tomorrow to do greater things.

Thursday 3 April 2014

Day 30 - A dream

I do dream, and I make up the most incredible connections usually, weaving a tapestry of mind-blowing events and storylines and characters. I have wicked dreams at times, don't we all? I imagine all sorts of adventures with the most random people in the world. 

Salvador Dali
 Dream caused by the flight of a bumblebee
I've been talking to someone lately. 
I haven't dreamt a lot lately and before last night, I had never dreamt of them either.
Probably because before last night I still wasn't completely sure that they really existed. Yes, we've chatted online, yes, we've met once, in the most random place in the world, at a most inconvenient time. Yes, we've made plans to meet again. 
But before last night, when I finally heard that voice again, I still wasn't really convinced that this person was real and not just a figment of my imagination. So, since I wasn't completely sure they were real, I never dreamt. 

Until last night, when I did. 

Sweet, random, uninteresting, totally bland dream. 
No adventures, no surrealism. Just a plain ol' "I dreamt I went somewhere, don't know where it was, met someone, we did something, though I can't remember what and we talked somethings which I also forgot."

And today was a better day because of it.

Day 29 - Fun with the kids

S. - clasa a 5-a, tema pentru scoala, afis publicitar. Kid's idea, I drew the jar and the nuts. 

A.  - 7 ani, Alice falling through the rabbit hole. 
My idea, shared work with the kid.

Tuesday 1 April 2014

28 - epicureism


1. Haine colorate, dar deloc cuminţi.
2. Prânz cu tot cu desert sofisticat, capucino cu smiley face în el, în oraş, în miezul oraşului, cu oameni eleganţi în jur, eu citind o carte deloc cuminte.
3. Cină frugală cu vin şi film controversat, nici el cuminte.

Azi nu mă simt deloc drăguţă şi pură, dar sunt fericită, în felul meu.


Epicureism (cf. Wikipedia.ro) = Epicureismul este doctrină morală a lui Epicur și a discipolilor săi bazată pe teoria etică a fericirii raționale a individului.Termenul epicureism este, etimologic, un substantiv format pornind de la numele lui Epicur. Sensul extins al termenului face referire la o căutare exclusivă și excesivă a plăcerii.