Episodul 5 - Moş Crăciun

Moş Crăciun, orice ar zice copiii de la bloc, blocul de la Mami nu de la Mamaia, nu există. Sau, cel puţin, nu aşa cum crede lumea de obicei. Este imposibil ca un moşulache adus de spate să care atâta amar de cadouri şi să ajungă la atâţia copii într-o noapte.
Această descoperire n-a venit ca un şoc pentru nimeni, nici măcar pentru Fetiţă. Mami a izbucnit în râs şi era mândra nevoie mare de cât de deşteaptă s-a făcut Fetiţa. La fel şi Tati care era poate şi uşurat că nu mai trebuie să se înfofolească de acum înainte în cojocul întors pe dos al Mamaii, că nu mai trebuie să-şi schimbe glasul şi să îndese cadourile într-o faţă de pernă. Până şi Fetiţa era uşurată pentru că aflase în sfârşit de ce Tati e mereu plecat la baie când vine dubiosul ăla, de ce Moş Crăciun ăsta e invitat cu atâta ospitalitate să stea la masă şi să bea vin iar el se repede direct la paharul lui Tati. Era uşurată şi pentru că n-aveau să o mai forţeze să-i spună poezii sau să-i cânte boşorogului. Si totul pentru ca intr-o zi cand tot familionul se stransese iar la ei pentru Craciun si ziua fetitei, cand impostorul si-a facut aparitia copila ochii imediat cizmele lu’ Tati in costumatie. Politicoasa si corecta fata de cei mari care poate inca nu aflasera ca Mos Craciun nu exista, Fetita decise sa nu spuna nimic si-si facu numarul ca şi până atunci. Cateva zile mai tarziu, isi lua inima in dinti si se hotari sa le dea de veste intr-un fel sau altul ca mascarada putea de acum sa inceteze. Asa ca, pe cand se afla in bucatarie cu Mami si se jucau de-a Harry si Copper, incepu sfios: „stii, Mami, Mos Craciun ala de anul asta semana la ochi cu Tati..”. Toata lumea a aclamat, a ras şi a pupat-o cu compasiune pe Fetiţă. Era mândrie şi dezamăgire pe chipul tuturor celor care-şi d¬ăteau seama că LUCRURILE s-au schimbat definitiv pentru Fetiţă, că niciodată Moş Crăciun, Zâna cea Bună sau Iepuraşul de Paşti nu vor mai reprezenta o autoritate în ochii ei; că de acum argumentul Dacă nu eşti cuminte nu mai vine Moş Crăciun cădea din start.
Acum au început discuţiile ca între oameni mari la care Fetiţa simţea că are drepturi depline. Situaţiile şi explicaţiile trebuiau adapatate la nivelul ei însă expuse în întregime. De acum fraza O să afli tu când oi fi mai mare nu se mai făcu niciodată auzită. Responsabilitatea asta era flatantă şi doar uneori obositoare. Era însă grozav să te ştii mai deştept decât copiii de la bloc, sau cum spunea Mamaia, mai matură.
Singura evadare în ficţiune care i se mai permitea era jocul de-a Harry şi Cooper. Şi asta se putea întreprinde numai cu Mami ceilalţi considerându-l infantil dacă nu de-a dreptul periculos pentru integritatea psihică a copilului. Şi poate că într-adevăr un copil n-avea prea multe de înţeles dintr-un serial cum era TWIN PEAKS din care mai ales Mamaia şi Tataie nu pricepeau nimic.