Uneori există vorbitul prea mult
atunci când urăsc să ascult
şi plănuitul minut cu minut -
toate mărunţişurile pe care le-am făcut
doar ca să ţin capul sus,
ţi-am spus,
pentru a nu mă scufunda în neant.
Neprevăzutul e un traficant
de adrenalină şi frici
care ustură fir-ar al naibii, ustură-n draci
când mă prinde din spate,
mă ciupe de călcâie, mă muşcă de coate.
Şii atunci construiesc fortăreţe,
dumnezeu peste dumnezeu,
trântesc ceva greu
în uşă
să nu intre nimeni când sunt în chiloţi,
nici prieteni nici hoţi,
şi am impresia că sunt bine acum,
nici nu-mi mai miroase a fum,
nici nu mai văd că afară
e deja seară
şi lumea s-a mai mişcat o dată deja
şi fără intenţia mea
şi că de fapt atâţia alţi oameni trăiesc
în timp eu construiesc
fortăreţe şi mă pregătesc
bine
pentru momentul în care se vor uita la mine
fără să văd că de fapt
deja m-au dat la ziar -
nebuna care-şi face iar
castel de chirpici
plin de hârtii şi pisici.
No comments:
Post a Comment