Day 1- Pentru că azi e cel mai greu

Am văzut acum ceva vreme moda asta cu #100happydays şi mi-am zis că e o idee faină. Mă pregăteam să plec la Praga pe vremea aia şi ştiam că va fi frumos şi voi fi fericită aşa că am considerat că aş trişa să încep tocmai atunci, când mi-ar fi fost atât de simplu să găsesc ceva frumos în fiecare zi.
M-am întors tot fericită şi mi-a ţinut de foame o vreme.
Până azi. E sfârşitul unei zile care s-a nenorocit din ce în ce mai tare încă de azi dimineaţă, încât până seara nu mai ştiam sigur de ce nu mă fac ghem într-un colţ să plâng, să-mi treacă.
Aşa că încep azi. Încep azi pentru că azi e greu şi pentru că azi am nevoie.

O să mă ascund aici pe blog, doar pentru prietenii mei. Nu ţin neapărat să împărtăşesc cu toată lumea micile mele fericiri. Dar ele sunt aici. Sunt mereu peste tot, dacă reuşesc să ţin capul sus să le văd.

Azi e greu, dar am o floricică şi îmbrăţişarea copilului care mi-a oferit-o. Şi cu tot ce a mers prost azi, din îmbrăţişarea aia pot trăi o vreme.