Astăzi

Astăzi nu alerg. Am zis. Nu mă mai grăbesc să ajung nicăieri. În seara asta facem totul cu încetinitorul şi ne place.
Am fost în parcul în care n-am mai fost demult, am mâncat gogoşi, m-am uitat lung la oameni, m-am revoltat. Am urcat pe scara rulantă şi am staţionat pe partea dreaptă pentru că aşa se cuvine, pentru că semnul unei lumi civilizate este ordinea.
Şi m-am întristat pentru că civilizaţia înseamnă reguli şi semne de circulaţie, benzi pentru autobuz şi benzi pentru biciclete, sensuri de mers delimitate cu garduri şi ziduri de beton pe autostradă, treceri de pietoni şi semafoare.
M-am întristat că oamenii au nevoie de atâtea legi şi reglementări ca să funcţioneze, pentru că altfel s-ar călca pe bătături constant. Pentru că oamenii, în ciuda a ceea ce îmi închipui eu uneori că înseamnă umanitatea, nu dau doi bani pe ceilalţi oameni. Pentru că oamenii nu ştiu pe dinafară ce e bine şi ce e rău, le trebuie semne să le amintească să nu arunce gunoiul pe stradă, să nu se scalde în parc, să nu şi să nu...
Mă întreb dacă am funcţiona fără indicatoare.
Numai o zi, fără semne de circulaţie, fără benzi, fără semafoare, fără nosmoking şi periculoso sporgersi...