Foarfeca, iubitule...

Arheologie - 2009

Foarfeca, iubitule, e în sertarul de sus.
Adu şi spirtul şi o aţă şi-un ac.
Astă seară ne jucăm de-a disecția.

E doar un alt joc ciudat
Aşa cum aseară ne-am jucat de-a safari
Şi am vânat pisicile vecinilor prin grădină.

Era târziu, o noapte verde şi grea,
Îţi puseseși o pălărie de paie
Şi eu te urmăream prin tufișuri cu un vătrai
Şi eu credeam că suntem în junglă,
Că suntem nişte neînfricați vânători de lei,
Că râmele din grămada de bălegar
Sunt șerpi boa.

Aseară, însă, am realizat ceva grozav.
Paleontologi renumiți nu îndrăznesc să viseze.
Printre liane, adică sub un vrej de fasole,
Am găsit un ou de dinozaur.

Şi când zic asta, nu mă mai joc.
Era un ou de dinozaur adevărat.
Câinele nostru îl dezgropase, se pare.
Era o monstruozitate gălbuie şi zdrenţuroasă -
O adevărată minune.

Am vrut să-ţi fac o surpriză -
Ca să mă iubeşti mult-
L-am crăpat şi l-am pus în tigaie.
L-am făcut omletă.
Şi tu, tu l-ai înfulecat şi nici nu ţi-ai dat seama.

- E bun, iubitule? - Da, dar îi mai trebuie sare.
Ai vorbit tu cu gura plină de omletă verzuie.
N-ai înţeles cât eşti de norocos,
Ce am investit în stomacul tău.

Aşa că, astă seară, încă nu ştii,
Dar o să ne jucăm de-a disecţia
Şi-am să recuperez din stomacul tău nesătul
Oul de dinozaur şi toate celelalte idei
Pe care le-ai înfulecat nerumegate,
Toate metaforele pe care ţi le-am vârât
Vreodată pe gât
Şi toată iubirea.

Foarfeca, iubitule, e în sertarul de sus.