The geekiest way to put it

Mă gândesc de câteva zile cum să descriu ce simt acum şi atitudinea/ disciplina pe care mi-o impun de la o vreme. Din păcate, încă n-am reuşit să găsesc nimic în afară de primul lucru care mi-a trecut prin cap. Which is very geeky, dar încă n-am altă metaforă.

Aşadar, să vă povestesc. Scena de alături e din desenele cu Pokemon şi creaturile alea verzi se cheamă Metapod.
Mă rog, povestea cu Pokemonii e că sunt nişte animăluţe drăguţe pe care copii ăia le pun să se lupte între ele. N-o să intru acum în detalii despre cât de greşit mi se pare conceptul, eu mă uit la desene pentru Pikachu.
Animăluţele astea cresc şi evoluează şi învaţă tot felul de 'special moves' pe parcurs. Ei bine, ăsta micu' verde de alături se cheamă Metapod după cum spuneam, şi e o formă intermediară de Pokemon. Acum, problema lui e că sărmanul nu ştie să facă altceva decât să se apere prin HARDEN, adică să se facă mai greu de distrus.
Episodul din care am reţinut eu imaginea e unul în care au ajuns să se înfrunte doi Metapozi dintr-ăştia, bătălie care ar fi putut dura la nesfârşit... Săracii metapozi stăteau acolo ca momâile şi antrenorii urlau ca disperaţii: HARDEN! HARDEN HARDER!!

Ei bine, cam aşa mă simt eu acum, când mă duc uşor la fund şi îmi vine cel puţin o dată pe zi să las totul baltă şi să mă duc acasă să mă fac covrig în pat şi să zac. Stau ce stau, contemplu planurile de evadare, pe urmă îmi adun bucăţelele, fac curat şi zic: Ba mai pot! Harden! Harden harder!