Blând

Azi, din nou blând. poate pentru ultima data. Mereu îmi jur că e ultima dată. ultima dată când plâng, ultima dată când mă înfurii, ultima cădere nervoasă. azi nu vreau să fie ultimul. Am fost blânzi şi frumoşi, şi pentru prima dată, nu mi-a mai venit să te sfâşii sau să cad în genunchi sau să mă sfâşii.

Azi blând. Am văzut prea multe, am trăit prea multe, trebuie să fim blânzi ca să ne salvăm. Ca să mai putem iubi , ca să nu rămânem aşa ciuntiţi pe vecie, mutilaţi de o iubire mare dar ratată.

Azi blând, cum ai fost prima dată, de la primul sărut, cel despre care nu prea vorbim, cel mai blând dintre toate.  Blânzi, cum am fost în prima seară când nu ne-am mai iubit. Blând ca la început, blând la sfârşit, poate.

Azi blând ca să mă pot vindeca. Autopsia e aproape terminată. Abia azi m-am convins însă că pacientul e mort. Nu mai ştiu când şi cum, unde s-au legat firele şi în sfârşit am simţit că nu mai tai în carne vie.

De zile întrgi caut dovezi, izvoare istorice, hârtii galbene, pagini de jurnal, ca să aflu când a început maladia. Şi, spre marea mea uimire şi durere, am aflat că era ceva congenital , sortit să moară de la început. Nici o terapie n-a mers şi până la urmă, am renunţat amândoi. Nici nu mai are sens să aflu care dintre noi s-a retras primul din bătălie şi cine a dus povara mai mult.

Acum, după ce am găsit toate hârtiile, le transcriu în ordine cronologică, pun organele la loc, blând, şi mă pregătesc să îl îngrop. Acum sunt aproape convinsă că n-a mai rămas nici o fărâmă din noi în el şi se poate odihni liniştit.

Blând.